Cetatea Dacică Bâtca Doamnei

La 4 km de centrul municipiului Piatra-Neamț, Bâtca Doamnei este o înălțime de vreo 45o de metri, smulsă din lanțul muntos, cu pante prăpăstioase care coboară spre apa lacului cu același nume. Un drum modernizat înaintează până la poalele ei stâncoase, apoi o cărare largă urcă lin până pe creastă și ne aduce în apropierea ruinelor cetății dacice, una dintre cele mai interesante și mai comentate fortificații antice din Moldova, descoperită de către Constantin Matasă, în anul 1928.
Este cel mai vechi monument istoric al județului, cetatea fiind menționată de Ptolemeu în scrierile despre istoria dacilor. Vestigiile de pe Bâtca Doamnei ocupă o suprafață de aproape 20.000 mp pe creasta înălțimii, determinându-se două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.Hr., celălalt din perioada cuprinsă între secolele I î.Hr. si I d.Hr. Cetatea a cunoscut, pe vremea lui Burebista și a lui Decebal, o dezvoltare deosebită. Arheologii au descoperit zidul de piatră care se întindea, ca un patrulater neregulat, în jurul construcțiilor din interior, păstrându-se astăzi, în mai bune condiții doar cel de pe latura sudică. Însă cel mai important edificiu descoperit este Sanctuarul alcătuit din aliniamente de tamburi de piatră identitice cu cele descoperite în centrele dacice din Munții Orăștiei. Sanctuarele era construite doar în așezările cu un ridicat potențial economic și militar, ceea ce duce la concluzia că și cetatea de pe Bâtcă avea caracteristicile unui centru de primă mărime, conferindu-i o mare importanță în zona Carpaților estici. În sprijinul acestei idei sunt ceramica uzuală, ceramica pictată, obiectele de podoabă, armele și uneltele de fier descoperite aici, care dovedesc un ridicat nivel de dezvoltare economică și socială. Deși nu s-au mai păstrat decât resturi ale vechilor construcții, ce nu mai au proporții monumentale și care astăzi sunt acoperite de pământ, o drumeție până la Cetate este o experiență accesibilă. De sus, de pe culmea Bâtca Doamnei, se pot admira orașul, lacul, mănăstirea Bistrița, culmile muntoase din jur, pe care, de la distanță, Ceahlăul le domină cu măreția lui.