Ciprian Istrate

Este născut la Petricani, județul Neamț, la 16 iulie 1970. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae” a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Artă Sacră – Pictură bisericească. Se dedică picturii icoanelor de prin anii 1990, și picturii pe perete (frescă) câțiva ani mai târziu, un drum pe care a pășit și pășește cu credință în ceea ce face și în Dumnezeu. Ciprian Istrate i-a avut mentori pe Michelangelo și pe frații Moroșanu din Suceava cărora le recunoaște meritele în formarea sa. Începând cu anul 1996 participă la expoziții naționale și internaționale de grup, își organizează expoziții personale la galeriile din Piatra Neamț. De-a lungul anilor a obținut distincția “Cuvioasa Parascheva” acordată de Patriarhia României, în anul 1999, și distincția “Stephanus Magnus Defensor Fidei Cristiani”, acordată la Iași în anul 2007. Tot în anul 2007, la Bienala “Lascăr Vorel” , a primit Premiul special.
În lucrările sale, Ciprian Istrate este, sau ar trebui să fie, tributar canoanelor iconografiei bizantine pe care o recunoaștem de altfel în picturile murale ale bisericilor medievale din Moldova. Arta sa, care ne privește din fresce și din icoane, valorifică rigoarea simbolurilor, potențialul său imaginar, prezentându-ne un dialog al eternității cu modernitatea, al cărei fiu este. În acest sens, artistul experimentează un dialog deschis cu celelalte culte, așa cum se poate observa în lucrările sale. Unele dintre ele sunt fresce, bucăți desprinse de pe peretele bisericii și înrămate, care incită și provoacă reacții pro și contra, așa cum s-a întâmplat, de pildă, la “Expoziția internațională de la Veneția d’Arte Contemporanea Omaggio a Ștefan Luchian”, organizată în omagiul lui Ștefan Luchian.
Pentru Ciprian Istrate ființele de pe Pământ sunt egale în fața lui Dumnezeu, prin urmare, Divinitatea este peste tot, chiar și într-un vas cu flori ori într-un peisaj, doar reprezentarea e diferită. Odată ce ai stabilit legătura cu Ea a și te-ai abandonat cu totul Ei, poți picta și transmite idei, intrând în dialog cu semenii. Dacă nu ești convins de ceea ce faci, lucrarea ta este lipsită de substanță, n-are viață, nu spune nimic.
Așteptăm cu interes o nouă expoziție personală în care să ne surprindă cu lucrările în care-și pune sufletul și credința în linii și culori cum numai el știe s-o facă.

