Parcul National Ceahlau

Nici unul din munții României nu a fermecat mai puternic privirea și nu a înaripat în mai mare măsură imaginația drumeților, precum Ceahlăul…
Această măreață cupolă a Carpaților de Răsărit și a întregului pământ moldav, aureolată de ancestralul frământ geologic ce a înălțat-o falnic și maiestuos din străfund de ocean, a fost binecuvântată apoi cu milenii de zăbavă a oamenilor prin poienile, grotele și pășunile sale, întru vânătoare, rugăciune și păstorit.

Dintotdeauna – fie din împrejurimi, fie de pe culmile sale – sub blândul răsfăț al razelor de soare, ochiul a avut a se bucura și sufletul a se lăsa pătruns de miracolul etern, mereu viu și copleșitor, al naturii… Aflat pe Ceahlău, ai mereu de ales între nemărginirea orizontului deschis uneori chiar și până la țărm de mare și dantela mirifică, copleșitoare, a colților, turnurilor, polițelor și pereților de piatră.
Ești ca într-un mare și impresionant muzeu în aer liber, cu exponate unice prin varietatea configurației lor și povestea de viață ce o poartă cel mai adesea cu ele, sub formă de legendă ori simplu toponim: Dochia, Panaghia, Toaca, Dorobanțul, Călugării, Piatra Lăcrămată, Turnul lui Butu, Polițele cu crini, Detunatele – și câte, câte altele… Sunt alcătuiri cu adevărat impresionante, iscusit, îndrăzneț și generos etalate, ca semn al unei forțe pe care o simți încă venind din adâncuri, precum și din cerul atât de blând și înalt al zilelor cu vreme senină…