Pe cărările Ceahlăului: de la Durău- Cabana Fântânele- la Cabana Dochia

Când ne aflăm în Stațiunea Durău (800m), de undeva, de pe pârtie, vom putea admira frumoasa priveliște a Masivului Ceahlău, dominată de vârful Toaca (1900 m), de Panaghia și Piatra Ciobanului. Gândindu-ne să ajungem la Cabana Dochia, prin Fântânele, urmăm banda roșie și urcăm prin pădurea de molid și fag. Travesăm drumul județean Durău – Izvorul Muntelui, altădată o mândrețe de drum, și ne continuăm ascensiunea prin pădure spre înălțimile muntelui, astfel că, după circa o oră, ajungem într-un loc de popas amenajat cu bănci. Până la Cabana Fântânele (1220m), mai avem câțiva pași. Prin preajmă auzim șipotul izvoarelor cu apa cea mai curată din care putem să ne potolim setea și să umplem o sticlă, două, cu cristalele lor. O să ne prindă bine. Cabana e bine amenajată. De pe terasă putem admira priveliștea Durăului, a Obcinei Boiștea, a Munților Bistriței, ca niște valuri încremenite, și a văii pârâului Schit. Călătorului îi șade bine cu drumul, așa că pornim mai departe pe cărarea abruptă, până ajungem în pădurea de brazi. După o curbă urmează iar urcuș și ne strecurăm pe lângă stânci (în stânga noastră, în drepta e un abis), trecem de un luminiș, urcăm în serpentine pe cărare și ajungem în locul denumit La Morminte. Dacă am obosit, facem o mică pauză, admirăm priveliștile, pentru urmează să trecem iar prin pădure, în serpentine până la Curmătura Arșiței de unde se vede Căciula Dorobanțului, Lacul Izvorul Muntelui și o mulțime de steiuri pe o piatră gigantică. Continuăm drumul prin pădure, pe cărarea străjuită de brazi, trecem peste o creastă pietroasă și coborâm spre partea cea mai îngusta a muntelui. Nu peste multă vreme, vom străbate jnepenișul de pe platoul de unde se ridică semeață, Panaghia, pe lângă care trecem cu grijă, (e un un pic mai dificil) nu fără a face câteva instantanee foto. De aici, nu mai este mult până sub Vârful Toaca și Stația meteo. Chiar dacă e dificil, putem urca pe cărarea care duce spre Toaca, să admirăm vastele întinderi de la înălțimea ei (1904m). După ce ne-am îndestulat ochii cu adâncimile priveliștilor, traversăm platoul plin de jnepeniș și ajungem la Cabana Dochia (1750m), unde ne așteaptă o terasă, câteva bănci pentru popas, o cană de ceai fierbinte din plante aromate și alte noi, surprinzătoare și minunate priveliști. Dacă avem vreme, după ce ne-am odihnit și omenit, putem să trecem pe la Schitul Ceahlău. Traseul este ușor de parcurs în orice anotimp, cu mențiunea celor două puncte mai dificile. Drum bun!