Pelerinaje la mănăstiri nemțene: de la Roman, prin Târgu Neamț, la Durău

Ținutul Neamț este locul binecuvântat în care au răsărit lăcașuri mănăstirești reprezentând tot atâtea comori de viață monahală închinată lui Dumnezeu. Pelerinajul nostru poate începe de la prima biserică a Episcopiei Romanului, care avea hramul Sfânta Vineri, construită de tatăl lui Alexandru cel Bun, Roman Vodă de la care își va fi luat numele și localitatea, astăzi municipiul Roman. Pe atunci adăpostea oseminte domnești și de aceea a fost aleasă pentru a fi reședință episcopală încă din acele vremuri. Petru Rareș a înălțat pe amplasamentul bisericii o nouă biserică cu hramul Sfânta Parascheva pe care o admirăm astăzi ca pe o realizare arhitecturală deosebită, elocventă dovadă de măiestrie decorativă la care ajunseseră arta și cultura acelei epoci zbuciumate. Iată de ce Catedrala Episcopală Roman, operă de inestimabilă valoare a geniului românesc, este inclusă în patrimoniul național și universal.

Urmând itinerarul nostru, ne îndreptăm apoi spre Mănăstirea Neamț, Ierusalimul Ortodoxiei Române, cum mai este denumită, așezată pe valea pârâului Nemțișor, într-o poiană cuprinsă de o liniște sfântă, înconjurată de înălțimile împădurite ale munților Neamț. Este înființată acolo de călugări încă din timpul domniei lui Petru Mușat, care a ridicat o biserică din piatră, pe care ulterior ceilalți domnitori au înconjurat-o cu ziduri din piatră, clădiri și chilii. Apoi mănăstirea a fost consolidată în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), dar Ștefan cel Mare va fi domnitorul care a zidit în anul 1497, în incinta mănăstirii, după victoria din același an de la Codrii Cosminului, biserica cu hramul Înălțarea Domnului, reprezentativ monument al arhitecturii și al plasticii decorative murale din vremea sa. În muzeul mănăstirii se află obiecte de o recunoscută valoare istorică și artistică cum sunt ː Icoana Maicii Domnului, numită și Lidianca, primită în dar de Alexandru cel Bun din partea Împăratului Ioan al VIII-lea Paleologul (1425 – 1448), icoane pictate de Nicolae Grigorescu (1838-1907), un Epitaf din anul 1437, diferite obiecte de cult.
Ajuns la Mănăstirea Secu, zidită într-un colț de rai, încă de pe vremea lui Petru Rareș, te uimesc frumusețea locului cu clădirile albe, cu mulțimea florilor de o parte și de alta a aleilor‚ frumusețea picturilor care impodobesc biserica construită între anii 1812-1818. Hramul bisericii se sărbătorește la 29 august , în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Mănăstirea păstrează în muzeu un valoros tezaur alcătuit din minunate obiecte de cult, cruci, evangheliare, manuscrise și tipărituri cu valoare istorică și artistică deosebită din care amintimː Aerul reprezentând Punerea în mormânt a Mântuitorului, broderie lucrată în fir de aur, cu mărgăritare și pietre nestemate (1608) sau Cazania Mitropolitului Varlaam (1643).

Nu departe de Secu, mai adânc în pădure, descoperim Mănăstirea Sihăstria, întemeiată în anul 1655, cu biserică, chilii și cele de trebuință vieții monahale a călugărilor, căutată de pelerinii care veneau la Peștera Sfintei Teodora de la Sihla și mai apoi, datorită Părintelui Cleopa Ilie, unul dintre cei mai cunoscuți duhovnicii ai românilor. După vremuri de restriște care au însemnat incursiunile și jafurile tătarilor, turcilor, încendierea mănăstirii din 1821, pierderea tezaurului, refugiul călugărilor în alte lăcașuri, aici au urmat ani de refacere, de reconstrucție. Biserica mănăstirii a fost zidită în anul 1825 cu hramul Nașterea Maicii Domnului ( 8 septembrie).
Urmându-ne traseul, ne îndreptăm spre Mănăstirea Petru Vodă, situată în poiana Hașca la poalele munților Stânișoarei, ridicată acolo de părintele arhimandrit Iustin Pârvu în anul 1991, locaș unicat în România, cunoscut atât ca centru de pelerinaj și turism ecumenic din Ținutul Neamțului cât și ca un Memorial al Martirilor din temnițele regimului comunistː Arhimandritul Iustin Pârvu, părintele Atanasie Ștefănescu, poetul Radu Gyr. Mănăstirea are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie). La inițiativa părintelui Iustinian Pârvu în mănăstire au luat ființă un azil de bătrâni, o casă de copii cu două clase, (a I-a și a II-a), și un dispensar medical pentru asigurarea asistenței medicale. De aici putem porni către ultimul obiectiv al pelerinajului propus, Mănăstirea Durău. Ivită mai întâi pe la 1779, ca o așezare de măicuțe, apoi schit de călugări, mănăstirea este situată în Stațiunea balneo-climaterică Durău, la poalele Ceahlăului considerat muntele sfânt al ortodoxiei românești. Biserica actuală, cu hramul Buna Vestire ( 25 martie), s-a ridicat între anii 1830 -1835, fiind pictată în anul 1935 de către Nicolae Tonitza împreună cu discipolii săi. În incinta mănăstirii Durău, se află, din anul 1996, Centrul Cultural Pastoral Sfântul Daniil Sihastru.

Aici încheiem periplul ecumenic pe care vi-l propunem, dar vom continua să vă prezentăm și alte itinerarii în care să descoperiți spiritualitatea, cultura și moștenirea istorică a locurilor din Neamț.