Țesăturile și alte textile populare de casă
Nici o altă ocupație nu a creat o mai mare comuniune socială și spirituală, ca țesutul tradițional din timpul iernii. Însuși scriitorul Ion Creangă, care de copil a participat la astfel de activități, amintea că ”… în Humulești vuiau vătălile în toate părțile”. În aceste condiții autonome de lucru s-a creat adevărata artă tradițională a textilelor de casă, pentru că fiecare țesătoare a adăugat, la modelul răspândit în sat, detalii personale ornamentale și cromatice.
Neamțul este renumit pentru scoarța ”cu trandafiri” din Ghindăoani, scoarța ”cu flori” din Crăcăoani, scoarța ”în nouri” din Bălțătești, scoarța ”cu capăi” din Hlăpești, scoarța ”cu brazi” din Săvinești, scoarța ”în roate” din Borca, scoarța cu ”luceferi” din Dobreni, scoarța ”cu coarnele berbecului” din Pipirig ori scoarța ”cu păsări” din Gherăiești.
Existența lânii, provenită de la oile care se cresc în gospodării, determină și astăzi femeile să mai folosească războaiele vechi de lemn, moștenite de la mama ori bunica și să țese piese vechi, dar în forme și tehnici noi: cerga mițoasă cu alesături, carpetele și cuverturile cu decorul în relief, cuverturile înflorate, țesute în multe ițe, macaturile, fețele de masă, ștergarele.
Talentații meșteri populari din Neamț continuă arta covoarelor, țesând piese reușite și apreciate, cu compoziții geometrice, în culori naturale și vegetale.
Cusutul, împletitul și croșetatul sunt și astăzi îndeletniciri pentru timpul liber al sătencelor. La fel ca și în trecut, țăranca harnică își realizează singură obiectele uzuale sau pentru decorul casei, își alege singură formele și modelele, păstrând tradiția locului, dar imprimându-și mentalitatea, sensibilitatea și măiestria sa proprie.
Galerie foto:
