Traseul Jgheabul cu Hotaru din munții Ceahlăului
Traseul Jgheabul cu Hotaru este marcat cu triunghi albastru și are punctul de plecare de la Cabana Izvorul Muntelui. De aici pleacă și traseul Lutu Roșu marcat cu punct albastru, astfel că ambele trasee urmează aceeași potecă prin pădure până la intersecția cu drumul axial care leagă Izvorul Muntelui de stațiunea Durău.
Apoi, traseul Jgheabul cu Hotaru se continuă pe șoseaua asfaltată fiind marcat cu stâlpi de orientare și săgeți indicând direcția de urmat a traseului. După aproximativ 1,5 km traseul o ia spre dreapta, iar in partea stângă se desprinde un drum forestier. De cele mai multe ori turiștii care vin cu mașina parchează la această intersecție.
Cabana Izvorul Muntelui (797 m) – Stânca Dochiei (1185 m) – Cabana Dochia (1750 m)
Marcaje: punct albastru (de la cabana Izvorul Muntelui până la prima intersecție cu drumul axial) iar apoi triunghi albastru
Dificultate: medie (iarna sau pe ceață densă porțiunea de jnepeni poate fi dificilă)
Poteca urcă din această vale străjuită de Piciorul Răchitiș pe stânga. Pârâul Izvorul Alb curge zgomotos printre stâncile și turnurile care se înșiruiesc în trepte și coboară spre marginea pădurii. Peisajul este spectaculos și în timp ce înaintezi valea se strânge și apar pereții de piatră. Apoi, apare o stâncă ce îngustează valea și te obligă să treci prin apă, peste bolovanii alunecoși și umezi.
Traseul continuă printre numeroase conglomerate de calcar cu grote ascunse acoperite de zmeură și captalani până când poteca se strecoară într-un luminiș unde se află o stâncă alb-cenușie, Stânca Dochiei. De sub stâncă izvorăște un izvor cu apă rece ca gheața care te răcorește în zilele toride de vară.Traversezi apoi Poiana la Izvoare după care urmează un urcuș anevois prin pădure și zmeuriș.
Poteca se continuă pe sub pereții de piatră și peste Jgheabul Năruit pornit de sub vârful Toaca. Peste pădure se poate observa în partea stângă versantul împădurit al pietrei cu apă, iar în partea dreaptă Detunata înconjurată de blocuri de piatră.
Traseul urcă în adâncul pădurii până se ajunge în fața unui perete din conglomerate și gresie, după care drumul se strecoară pe firul văii. Deodată valea se deschide în toată frumusețea ei, iar poteca se îndreaptă spre stânga unde sunt Polițele cu Hotaru susținute de peretele abrupt.
Poteca se strecoară printre jnepeni și afinișuri, iar odată ce înaintezi spre platou în fața ochilor ți se înfățisează pe rând turnuri de conglomerate, adevărate sculpturi gigantice care se continuă până sus la baza vârfului Toaca.
Frumusețea peisajului te fură, astfel că nici nu-ți dai seama când ai urcat poteca în serpentine și ai ajuns la Cabana Dochia. Acest traseu nu este recomandat iarna, deoarece zăpada mare dintre jnepeni și ceața îți îngreunează adesea orientarea.
