Meșteșugul țesutului în județul Neamț

Țesutul este unul dintre cele mai vechi meșteșuguri românești care se mai păstrează și astăzi în Ținutul Neamțului. Femeile din această zonă dădeau în trecut o foarte mare atenție realizării tuturor pieselor care îmbrăcau casa. Aceste obiecte țesute de ele duceau mai departe faima și prestigiul familiei, ele reprezentau starea socială și dovada hărniciei și măiestriei gospodinei. Astfel că, în interiorul locuinței tradiționale se etalau pe perete păretarele ori scoarța din lână, pe pat cerga, pe lada de zestre pernele, iar pe culme și clidul de țesături costumele de sărbătoare.

Realizarea țesăturilor era o ocupație tradițională pentru femei în timpul iernii. Acestea au creat cu timpul o adevărată artă tradițională a textilelor de casă, deoarece fiecare țesătoare a adăugat detalii personale ornamentale și cromatice la modelul răspândit în sat. Odată cu evoluția casei s-a produs și dezvoltarea laturei artistice a țesăturilor, pornind de la simplele dungi în culori naturale până la reprezentarea stilizată a elementelor din natură.

Printre compozițiile decorative des întâlnite în țesăturile din această zonă se numără: pomul vieții, simbolul soarelui, luceferi, cârduri de păsări, etc. Pe țesături predomină combinațiile cromatice roșu și negru. Se lucrau țesături groase specifice casei țărănești păretarele, lăicerele și covoarele, dar și textile subțiri cu decorul țesut sau brodat care împodobeau camera de oaspeți.