Încă de la înfiinṭarea mănăstirilor de maici o deosebită atenție au acordat, starețele mănăstirilor, pregătirii profesionale a monahiilor, creându-se mai multe ateliere-școală ale căror “produse” erau căutate în întreaga Moldovă pentru calitățile lor artistice cu totul deosebite. Cele mai cunoscute mănăstiri de maici din Ținutul Neamṭului sunt Mănăstirea Văratic ṣi Mănăstirea Agapia.
LaMănăstirea Văratic, în anul 1940, funcṭionau următoarele ateliere: broderie bisericească și legătorie de cărți, covoare, tricotaj, țesut pe pânză, pictură bisericească și artă decorativă, o mare parte dintre acestea menținându-se și în prezent. Multe călugărițe au devenit vestite pentru priceperea lor, fiind trimise ca specialiste ṣi în alte așezăminte monahale sau instituții de învățământ din țară, Mănăstirea Văratic devenind la acea vreme un model de dezvoltare pentru alte mănăstiri de maici din ṭară.
În muzeul mănăstirii se mai păstrează un număr mare de hrisoave autentice, acte de danie și de întărire, obiecte de cult din metal prețios, icoane vechi, broderii, covoare și veșminte preoțești.
Lamănăstirea Agapias-au dezvoltat de-a lungul timpului mai multe ateliere, dar cel mai cunoscut este atelierul de pictură înfiinṭat deNicolae Grigorescu. Pictorul după ce a terminat de pictat interioarul bisericii de la Agapia a fondat ṣi o ṣcoală de pictură unde s-au format calugăriṭele care aveau astfel de inclinaṭii.
Atelierul de pictură mai funcṭionează ṣi astăzi însă maicile care pictează au abandonat stilul realist al marelui pictor, îndreptându-se spre pictura bizantină. De asemenea, tot la Agapia se află singurul atelier monahal de tricotaje din Moldova în care se lucrează veste ṣi pulovere călugăresti pentru mănăstirile din întreaga ṭară.
Mai multe din colecție
Deschide colecția
