Primele documente referitoare la întemeierea localității Tazlău sunt legate de construireaMănăstirii Tazlăuîntre anii1496-1497, de către Ștefan cel Mare. Atunci Tazlăul era prezentat pe harta Moldovei ca o zonă acoperită cu pădure și o mănăstire. Apariția și dezvoltarea satului s-a făcut mult mai târziu și în decursul mai multor etape. Parcă uitat de istorie, așezat într-o fundătură de pădure, satul are reputația bunilor gospodari și a constructorilor de case.
Depresiunea este o oază naturală, traversată de râul Tazlău, care primește ape coborâte de pe dealurile mărginașe. Din bătrâni se știe că apa Tazlăului a fost și este un dar al satului. Lângă apă se înalță ,,Măgura Tazlăului”, în care o grupare de stânci mari, a fost numită de străbuni ,,Masa lui Stefan Vodă”, de unde domnitorul a slobozit săgeata pentru fixarea altarului Mănăstirii Tazlău.
Tot la Tazlău se află șicasa memorială a cunoscutului medic și scriitor I. I. Mironescu, care prin amenajarea ei s-a urmărit reconstituirea unei fărâme din modul de viață al Tazlăului interbelic. Aici au avut loc de-a lungul timpului numeroase activități culturale la care a participat și Mihail Sadoveanu, care îi delecta pe ascultători cu poveștile lui de vânătoare. În nuvela “Intr-un colț de rai” Mironescu descrie mănăstirea și chiliile unde mulți dregători ai Moldovei au plâns, apoi iar s-au veselit.
Mai multe din colecție
Deschide colecția
