27 martie – Ziua mondială a teatrului
Teatrul Tineretului sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului
Anul acesta, de Ziua Mondială a Teatrului, trupa TT repetă de zor pentru premiera sfârșitului de săptămână: Mult zgomot pentru nimic după William Shakespeare, în regia lui Radu Nica. De la ora 14.00, timp de două ore, oferim tururi ghidate tuturor celor ce doresc să afle mai multe despre Teatrul Tineretului, iar de la ora 16.30 au loc două noi runde ale Atelierului de povești pentru copii.
Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită, prin vot unanim, în anul 1961, de către Institutul Internațional de Teatru (ITI), instituție care anul trecut a sărbătorit 70 de ani de existență. În 2019, mesajul de Ziua Mondială a Teatrului îi aparține lui Carlos CELDRÁN, regizor de teatru, dramaturg, profesor de teatru, profesor universitar cu o activitate premiată și vast apreciată. Trăiește și lucrează în Havana, Cuba, și își prezintă opera în lumea întreagă:
“Înainte de trezirea mea întru teatru, maeștrii mei erau deja acolo. Își construiseră lăcașurile și poetica pe vestigiile propriilor vieți. Mulți dintre ei rămân necunoscuți sau ne vizitează rareori amintirile: au lucrat în taină, în liniștea smerită a sălilor de repetiție și-n sălile de spectacole umplute până la refuz de spectatori. Pentru ca, pe nesimțite, la capătul multor ani de muncă presărați cu realizări extraordinare, să se facă nevăzuți și să dispară. Când am înțeles că profesia mea, că destinul meu personal este acela de a le călca pe urme, am înțeles totodată că am moștenit de la ei tradiția aceasta sfâșietoare și unică de a trăi prezentul fără nicio altă speranță decât atingerea transparenței unui moment irepetabil. Momentul în care te întâlnești cu celălalt în întunericul sălii de teatru, protejați doar de adevărul unui gest, al unui cuvânt revelator.
Patria mea teatrală este definită prin astfel de momente de întâlnire cu spectatorii care vin în sălile noastre seară de seară, din colțurile cele mai diverse ale orașului meu, pentru a ne însoți și a împărți cu noi câteva ore, câteva minute. Din momentele acestea unice îmi clădesc eu viața, când încetez să mai fiu eu, să mai sufăr pentru mine însumi și când renasc și înțeleg rostul autentic al meseriei de a face teatru: să trăiești clipe efemere de adevăr pur, când știi că tot ceea ce spui și faci sub lumina proiectoarelor este adevărat și reflectă eul tău cel mai profund și mai personal. Patria mea teatrală, a mea și a actorilor mei, se țese din toate aceste momente în care lăsăm deoparte măștile, retorica, teama de a fi cei ce suntem, și ne dăm mâinile în întuneric.
Tradiția în teatru este una orizontală. Nimeni nu poate afirma că în teatru există un centru al lumii, care ar fi un oraș sau un edificiu privilegiat. Teatrul, așa cum mi-a fost dat mie să-l percep, se propagă urmând o geografie invizibilă ce amestecă viețile celor care fac teatru cu arta teatrală, într-un gest unificator. Toți maeștrii teatrului mor cu momentele lor irepetabile de luciditate și de frumusețe, toți se duc în același fel, fără ca nicio altă transcendență care să-i apere și să-i facă iluștri. Maeștrii teatrului știu asta, nicio recunoaștere nu este mai prețioasă decât certitudinea ce stă la rădăcina muncii noastre: să creezi momente de adevăr, de ambiguitate, de forță, de libertate în mijlocul celei mai mari precarități. Nimic nu le va supraviețui dincolo de însemnările despre munca lor și de înregistrările video sau foto care vor reda doar o palidă idee a ceea ce au făcut. Dar ceea ce va lipsi mereu din aceste înregistrări este răspunsul silențios al publicului, care înțelege într-o clipă că ceea ce se petrece nu poate fi nici tradus, nici regăsit în afară, că adevărul împărtășit aici este o experiență de viață, preț de câteva secunde mai diafană decât viața însăși.
Când am înțeles că teatrul este o patrie în sine, un imens teritoriu ce cuprinde lumea toată, a luat naștere înlăuntrul meu o hotărâre, care era totodată o eliberare: nu trebuie să te depărtezi, nici să te miști din locul unde te afli, nu trebuie să fugi și nici să te deplasezi. Publicul este acolo unde exiști tu. Acolo îți sunt alături colegii de care ai nevoie. Acolo, în afara căminului tău, se găsește toată realitatea ta zilnică, opacă și impenetrabilă. Și-atunci lucrezi din aparenta imobilitate în care te afli, pentru a construi una dintre cele mai mărețe călătorii, ca să refaci Odiseea, legendara călătorie a argonauților: ești un călător imobil care nu încetează să accelereze densitatea și rigiditatea lumii tale reale. Călătoria ta este către clipă, către moment, către întâlnirea irepetabilă cu cei asemenea ție. Călătoria ta este către ei, către inima lor, către subiectivitatea lor. Călătorești prin ei, prin emoțiile lor, prin amintirile lor pe care tu le trezești și le pui în mișcare. Călătoria ta e vertiginoasă, nimeni n-o poate măsura sau reduce la tăcere. La fel cum nimeni nu o va recunoaște la justa valoare. E o călătorie prin imaginarul poporului tău, o sămânță plantată în pământul cel mai îndepărtat: conștiința civică, etică și umană a spectatorilor tăi. De aceea eu sunt statornic, veșnic legat de propriul cămin, printre cei apropiați mie, într-o aparentă nemișcare, muncind zi și noapte, pentru că eu posed secretul vitezei.” (traducere din spaniolă de Ligia Soare)
Program agenție teatrală:
Luni-Vineri: 11-19
Sâmbătă- Duminică: 10-12; 17-19
Telefon: +40.233.211.036, +40.752.149.735
