Arta lemnului în județul Neamț

Județul Neamț a fost o zonă cu păduri întinse, ceea ce a determinat dezvoltarea unei bogate civilizații a lemnului. Datorită catităților sale, această materie primă a fost utilizată de oameni din cele mai vechi timpuri la realizarea majorității lucrurilor necesare traiului – de la locuință și obiectele casnice – Ia unelte și instalații, de la mijloace de transport – la arme. În alt plan, arborele a fost divinizat, transformat în obiect de cult sau în biserică, a întreținut viața materială dar și spirituală a omului. Proprietățile lemnului sunt numeroase: densitatatea și duritatea (esențe ușoare: molid, brad, plop, salcie; esențe semigrele: tisă, fag, nuc, păr; esențe grele: corn, stejar, carpen, salcâm); durabilitatea (mare: stejar, ulm, tisă; medie: molid, brad, frasin; mică: mesteacăn, fag, carpen); elasticitatea (mare: brad, molid, frasin; medie: stejar, fag; mică: pin, castan, plop…); acustica (molid, brad alb, paltin de munte); bun combustibil (rășinoase, foioase) etc. Prelucrarea lemnului a înregistrat o continuă evoluție – de la activitatea individuală, la meșteșug și industrie. În toate zonele împădurite, exploatarea, transportul și mulțimea meșteșugurilor bazate pe lemn au constituit ocupații principale ale localnicilor, ajungându-se la specializări: dulgheri, tâmplari, drănițeri, butnari, rotari, rudari, lingurari etc. Toate aceste meșteșuguri au fost foarte dezvoltate în județul Neamț, până la jumătatea secolului al XX-lea, când, datorită industrializării, prelucrarea manuală a lemnului a îmbrăcat, mai mult forma artizanatului orientat spre producerea de obiecte decorative. Totuși, colecțiile muzeale și particulare cuprind un mare număr de piese datând din ultimele două secole, ceea ce permite punerea în evidență a artei prelucrării lemnului; unelte, instalații de tehnică populară, obiecte de uz casnic, piese cu rol ceremonial sau având caracter religios, instrumente muzicale și mai ales mobilierul arată performantele meșterilor lemnari. Cele mai simple unelte, obiecte casnice sau piese de mobilier au căpătat valențe estetice datorită frumuseții naturale a lemnului, a armoniei formei și a proporțiilor, a amprentei lăsate de utilizarea îndelungată și de timp. Totuși, adevărata transformare artistică a avut loc odată cu incizarea, crestarea, sculptarea, traforarea sau pirogravarea pieselor ce aveau, în primul rând, un caracter utilitar. Decorul aplicat poate fi geometric, astral, simbolic, fitomorf, antropomorf, zoomorf, skeomorf etc. Motivele sunt realizate, în general, liber și respectă principiile generale ale artei populare (repetitia, simetria și alternanța) și acoperă părțile vizibile ale pieselor. Cel mai puțin și mai simplu sunt decorate uneltele folosite la munca pământului: pe toporiștile de sapă sau coasă, pe șaua din lemn sunt incizate linii, puncte, pomi stilizați și alte motive. Uneltele folosite la prelucrarea fibrelor textile, mai ales furcile de tors, realizate de bărbați pentru femeile din familie, sunt mult mai bogat decorate cu motive geometrice. Pe unele dintre uneltele specifice bărbatilor, așa cum sunt bâtele ciobănești, sunt sculptate adevărate scene din viața pastorală, la care pot fi adăugate numele proprietarului și anul execuției, în timp ce piesele având caracter ceremonial, așa cum sunt bețele de vornicel, au măciulia antropomorfă și încrustații de mărgele. Un exemplu de îmbinare a utilului cu frumosul, a priceperii meșterilor, dar și a păstrării unor vechi credințe populare sunt instalațiile de tehnică populară: morile și teascurile din lemn au șuruburi ca niște coloane sau sunt apărate de frumoase capete de cai sculptate. Arta lemnarilor se vede cel mai bine în piesele de mobilier, remarcabile atât prin numărul mare care s-a păstrat cât și prin valoarea artistică. Puține lavițe prezintă un singur element care le diferențiază, și anume brațele înalte numite „fruntare”, iar paturile sunt rar decorate. Scaunele și mesele joase sunt frumoase mai ales datorită formei și proporțiilor. Caracteristică pentru județul Neamț este masa-ladă puțin adâncă, decorată cu rozete. La fel, cele mai frumoase colțare din sec. al XIX-lea au pe uși crestate motive solare. Lăzile de zestre reprezintă cele mai bogate și variat decorate piese de mobilier țărănesc. Lucrarea aeasta cuprinde un mare număr de lăzi de zestre realizate dulgherește, adică în îmbinarea „pană și uluc” și cuie din lemn, decorul fiind cel care permite localizarea. Lăzile nu sunt pictate, folosirea baițului având rolul de a pune în evidență motivele crestate. Astfel, multe lăzi de pe Valea Bistriței erau decorate cu flori (lalele), chiparoși, în timp ce în zona Neamț întălnim și reprezentări schematice ale omului și ale casei. Crucea și pomul vieții sunt des întâlnite în aceste zone. în zona Roman decorul este preponderent geometric. Bogăția materiei prime și prelucrarea ușoară a lemnului au favorizat atât înmulțirea numărului de meșteri lemnari, astfel încât erau aproape în fiecare sat. Totuși, la începutul secolului al XX-lea au existat unele centre specializate, în care familii întregi lucrau în atelierele lor lemnul în forme deosebit de frumoase. Astfel de centre s-au dezvoltat cu precădere în Târgu-Neamț, Piatra Neamț și Roman, dar și în satele mari: Bicaz, Ceahlău, Tarcău, Bozieni, Roznov, Vânători-Neamț, Petricani, Bălțătești și altele. Astfel arta tradițională a lemnului creată în decursul timpului prin îmbinarea măiestriei meșterilor cu virtuțile lemnului, s-a afirmat în fiecare loc, unde oamenii au prețuit codrul și lemnul oferit de acesta, stimulând realizarea unor adevărate bijuterii artistice din acest nobil și cald material spre satisfacția creatorilor și bucuria oamenilor de ieri, de azi și de mâine.

1 / 12