Sari la conținutSari la navigareCaută
Vizitează Neamț

Căutări populare

Mergi direct la

Toamna tarzie pe Ceahlau 2012
Natură

Toamna în Ceahlău

2 min

Toamna tarzie pe Ceahlau 2012

Muntele Ceahlău ne surprinde întotdeauna prin măreția și frumusețea lui fiind unul dintre puținele complexe carpatine care mai păstrează încă eșantioane nealterate ale naturii. În fiecare toamnă muntele se transformă într-o mare de culori pastelate care îți încântă privirea prin frumusețea lor.

Am decis să urcăm pe Ceahlău și să ne bucurăm de ultimele zile de toamnă. Drumul până la Schitul Antonie din Poiana Stănile l-am parcurs cu mașina, apoi ne-am luat aparatele foto și am plecat pe traseul marcat cu bandă albastră pentru a ajunge pe platou. Nimic nu poate fi mai frumos toamna decât o plimbare prin pădure, pe covorul multicolor al frunzelor uscate.
Totul în jur este atât de frumos, spectacolul de culoare al naturii este desăvârșit.

Din Curmătura Stănile poteca își schimbă direcția brusc spre nord, urcă ușor prin pădure și apoi cotește spre est pentru a ajunge în poiana Stănilele Mici. De aici se deschide o priveliște frumoasă spre abrupturile din sud, de aceea ne oprim pentru a contempla aceste frumuseți. Apoi, poteca intră în pădure într-un urcuș pronunțat, formând câteva serpentine printre stâncile mari. După aproximativ o jumătate de oră de mers ajungem în șaua situată pe coama superioară a Piciorului Crestăturii. Ne încântă aici panorama către Poiana Stănilelor, flancată de Piatra Sură. Departe la orizont, spre sud, se desfășoară Masivul Hășmaș, iar spre est, ne apare impunător abruptul Ocolașului Mare.

De aici am putut surprinde o mare de culori de la frunzele ruginii până la brazi pudrați cu prima zăpadă.

Toamna tarzie pe Ceahlau 2012, judetul Neamt

Poteca se continuă pe curba de nivel, traversează “Jgheabul lui Vodă” prin partea sa superioară și ajunge pe platou în Curmătura “Piciorul Șchiop”. Pe această porțiune a traseului se poate admira impunătorul perete numit “Gardul Stănilelor”. Traseul se continuă pe platou până la Cabana Dochia.

Am hotărât să așteptăm apusul în punctul numit la Pălărie. De aici am putut surprinde o mare de culori de la frunzele ruginii până la brazi pudrați cu prima zăpadă. Am simțit căldura zilei care a dispărut odată cu soarele iar frigul serii s-a așternut inevitabil în vârful muntelui. A fost o plimbare frumoasă de toamnă în care ne-am bucurat de ultima reprezentație a naturii.

Mai multe din aceeași temă