Mănăstirea Buhalnița se află în comuna Hangu, cam la 50 de km de municipiul Piatra Neamț, pe DN 15, după ce trecem de orașul Bicaz, spre Vatra Dornei. Lăcaș de cult, mănăstirea Buhalnița are două hramuri: cel al Intrării în Biserică aMaicii Domnuluiși cel alSfântului Ioan cel Nou de la Suceavași este ctitoria domnitorului Miron Barnovschi (1626 -1629 și 1633). Un alt lăcaș care a existat înainte, este atestat din anul 1458, ridicat de Ștefan cel Mare, dăruit fiind Mănăstirii Neamțului. Probabil că acesta era în stare avansată de degradare atunci când, Miron Barnovschi, în semn de evlavie pentru monahii din Sihăstria Buhalniței, a construit biserica nouă din zid, în anul 1627. După anul 1640, domnitorul Vasile Lupu (1634 -1653) a înzestrat mănăstirea cu întinse moșii, mori și heleșteie, transformând-o într-una dintre cele mai prospere așezări din Moldova. Începând cu anul 1715, obștea monahală întâmpină o perioadă grea a existenței sale, căci domnitorul Moldovei, Nicolae Mavrocorat (1709 – 1710 și 1711 – 1716) închină mănăstirea, cu tot venitul ei, Patriarhiei Alexandriei (Egipt). Situația se schimbă din anul 1863, când în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza are loc secularizarea, mănăstirea fiind transformată în biserică parohială. Tot prin legea secularizării, din anul 1865, aici funcționează o școală primară pentru copiii localnicilor. În anul 1958, datorită construirii hidrocentralei, barajului și lacului de acumulare de la Bicaz, biserica este demolată și mutată acolo unde o găsim și astăzi, pe un versant al muntelui, în actualul sat Buhalnița din județul Neamț. Deoarece ctitorul său nu a mai avut timp să se ocupe de înfrumusețarea sa, mănăstirea a rămas albă (atât la exterior, cât și la interior). În timp, a fost adusă din Egipt o catapeteasmă cu icoane foarte frumoase și expresive, icoane care se păstrează și astăzi, alături de strane (care datează din anul 1600), sculptate cu motive zoomorfe de către preotul Grigore, considerate adevărate opere de artă cu valoare de unicat. Din mobilierul inițial, au mai fost păstrate unele piese din lemn care pot fi admirate, cum ar fi, strana arhierească încrustată cu motive zoomorfe inspirate din măștile folosite în teatrul popular specific Văii Bistriței. Biserica este unică în Moldova prin faptul că turla este amplasată exact pe jumătatea acoperișului, iar forma arhitecturală este aceea a oului de gâscă. Ușa de la intrare, care păstrează chenarul original de piatră decorat cu muluri, întretăindu-se la colțuri, reprezentă unicat în arhitectura bisericilor românești. Considerată sprijinul orientului creștin încercat de cucerirea islamică, mănăstirea a fost una din puținele ctitorii închinate care, nu numai a trimis daruri în Orient, dar a și primit, căci, din Egipt, egumenii greci au adus catapeteasma din biserică, care, prin motivele zoomorfe și plantele specifice deltei Nilului, o face să fie unică în țară.
Foto: Marius Chiriac
