Cel mai important exponent al literaturii de călătorie din țara noastră, Calistrat Hogaș a iubit ieșirile în natură care reprezentau totodată și principalele sale momente de inspirație literară, lăsând o moștenire remarcabilă prin operele sale, precum „Pe drumuri de munte” în două volume, cel de-al doilea, „În Munții Neamțului”, prefațat de Mihail Sadoveanu.
Modul în care a trăit Calistrat Hogaș și operele sale care abundă în descrieri ale locurilor din Neamț și ale munților pe care i-a străbătut alături de calul său „Pisicuța” sunt o invitație caldă și directă de a merge pe cărările Neamțului pentru simți bucuria descoperirii peisajelor uimitor de frumoase la fiecare pas, așa cum scriitorul a știut să transmită toate aceste trăiri și emoții prin scrierile sale.
Autenticitatea și originalitatea colecției conferă muzeului o distincție specială chiar între celelalte unități de profil din România, Sidonia Hogaș, fiica cea mica a scriitorului, oferind spre vânzare, în două tranșe, peste 300 de obiecte cu caracter memorial. Aici pot fi admirate pălăria, busola, pelerina, o cană cu apărătoare pentru mustăți, mobilier de epocă, sobele cu aspect monumental, fotografii și tablouri originale cu scriitorul, cu o parte din membrii familiei și animalele favorite, tapiserii, covoare, manuscrisele operei lui Calistrat Hogaș, corespondență și alte obiecte care au aparținut scriitorului.
Calistrat Hogaș a descris în pagini de o rarisimă frumusețe peisajul natural, pe care l-a receptat cu maximă atenție și trezire a simțurilor, iar lucrarea sa de căpătâi, „Pe drumuri de munte” relevă un „Creangă trecut prin cultură“, după cum îl numește Tudor Vianu, un Hogaș uneori greu de urmărit, însă, de cele mai multe ori, genial povestitor și observator, cu o admirație continuă, aproape obsesivă, pentru natură și foarte apropiat dorinței multora dintre noi de a călători prin peisaje de munte decupate din basme.
În calitate de profesor, Calistrat Hogaș era, de asemenea, remarcabil. Rezultatele din domeniul educației i-au fost recunoscute chiar de regele Carol I, care i-a conferit medalia „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I, iar Mitropolitul Visarion Puiu care i-a fost elev la Seminarul Teologic din Roman i-a făcut un portret frumos în cartea „Însemnări din viața mea”, descriindu-l pe Hogaș drept un „dascăl ce transforma ora de română într-o veritabilă sărbătoare”.
Selecție de referințe critice
„Izvorâtă din mijlocul peisajului moldovean, contopită, am putea spune, cu muntele nemțean, cu un material uman specific național, scrisă într-o limbă și cu un umor ce amintesc pe Creangă, opera lui Hogaș nu e contemporană, ci plutește peste rasă și peste timp. Ea datează de cel puțin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice și, prin violența lirică cu care sunt adorate forțele naturii, de mai mult, din epoca marilor epopei indiene. Hogaș n-a fost un mare poet liric al naturii românești, ca Sadoveanu, de pildă, ci un aed din faptul lumii, când soarele era o divinitate reală și răsărirea lui o transfigurare universală, când toate fenomenele naturii se prezentau în expresia concretă a unor forțe cerești, când umanul era amestecat cu divinul, când totul era mit […] stâncile se prefac în monștri și dumbrăvile și munții, apele și câmpiile se populează, în chip natural, cu nimfe, cu oreade și hamariade, cu balauri, în care fiecare gest, cât de simplu, se amplifică și se proiectează măreț pe singurătatea cerului.” – Eugen Lovinescu, „Istoria literaturii române contemporane (1900 – 1937)”, București, Editura Librăriei Socec & Co. S.A., București, 1937
„Opera lui Calistrat Hogaș nu e citită și în jurul ei plutește o adevărată legendă. Autorul e privit de unii ca un prozator miraculos, concurent al lui Creangă și al lui Sadoveanu. Cutare critic, care-i descoperă note homerice, îl socotește un fenomen izolat. Nimic, în fond, mai specific și în acest sens mai banal românesc, decât literatura lui Hogaș, concurată prin chiar specificitatea ei de Eminescu și de Sadoveanu. Hogaș scrie independent de Sadoveanu și are nuanța lui particulară. Genul este același. Așa cum Sadoveanu pornește la vânat și pescuit, în căutare de aer deschis, de hrană sănătoasă și simplă și de priveliști sălbatece, Hogaș pornește în munții Moldovei. Drumeție și ospătare, acesta e tot cuprinsul operei. Creația obiectivă este integral absentă fie și în modul epopeic al lui Sadoveanu. Între cele două culegeri, În munții Neamțului și Amintiri dintr-o călătorie nu este absolut nici o diferență de nivel. Orice propoziție critică se poate susține cu citate luate deopotrivă dintr-un volum ori din altul. Hogaș nici n-ar fi putut scrie altceva, inventând. El e un diletant superior, cu o singură coardă, și ca atare un scriitor minor. Însă un minor mare.” – George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941.
„Hogaș este un Creangă trecut prin cultură. Întreaga tehnică artistică a lui Calistrat Hogaș se desface din unghiul acestei atitudini. […] Mare iubitor de drumuri îndelungi, prin natura cea mai sălbatecă, Hogaș aduce în peregrinările lui sufletul unui civilizat. Hogaș nu aparține naturii. El o descoperă, dar nu cu jalea sau cu melancolia unei conștiințe care s-ar simți separate pentru totdeauna de bunurile naturii, ci cu bucuria cordială a unei regăsiri. Oaspete al mânăstirilor și al schiturilor pierdute în pustietăți, tovarăș al călugărilor, el este un adversar al monahismului, în care nu o dată veștejește vinovata sau fățarnica îndepărtare de natură. Dacă totuși umorul lui atrage, până la urmă, în cercul simpatiei sale, și ființa închinătorului din schimnicii, el o face pentru motivul că, sub înșelătoarea lui aparență, află pe omul naturii, înzestrat cu instincte puternice, din categoria acelora pe care, în alte împrejurări, i-a caracterizat drept oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice.” – Tudor Vianu, „Arta prozatorilor români”, București, Editura Contemporană, 1941.
„Raportările la Omer și la Rabelais rămân desigur valabile, în aproximarea esenței operei lui Hogaș, dar, oricum, ele sunt de natură literară, analogii cărturărești, care nu se acoperă până la identificare; există însă în viziunea oamenilor care întretaie călătoriile lui Hogaș un cert sentiment al urieșescului; acest sentiment nu vine nici din fabulosul omeric, nici din grotescul rabelaisian, ci vine, cu siguranță, din basmul nostru. Hogaș nu e un folclorist ostentativ și nici nu-și propune să recreeze teme și viziuni folclorice, așa cum a făcut-o Creangă; dar înrudirea lui spirituală cu humuleșteanul este neîndoioasă; fantasticul, mai puternic la Creangă, urieșescul, mai specific la Hogaș, sunt două proiecțiuni care pornesc din același front etnic și sufletesc, din basm. În povestea lui Harap-Alb totul e urieșesc și fantastic, poftele lui Setilă și Flămânzilă sunt elementare, ca forțele naturii, și sunt fabuloase, ca toate altele ce se petrec în basme; tot ce pare șarjat, grotesc, neverosimil în instinctele, în înfățișarea oamenilor lui Hogaș, deși nu suntem pe planul fantasticității, ci în pură realitate, este, ca și la Creangă, un efect al viziunii folclorice, o proiecție a proporțiilor din basm.” – Pompiliu Constantinescu, „Scrieri”, 3, București, Editiura pentru Literatură, 1969.
„Talentul portretistic al lui Hogaș inovează mai cu seamă în caricatură, contribuție certă a scriitorului descriptiv și umorist în evoluția prozei noastre. Pictorul baroc, de intensă viziune primitivistă, descoperă într-un schimnic din poiana Săhăstriei (De la Văratec la Săcu) o făptură nedeslușită, la limita dintre om și fiară, cu o claie de păr greoi întoarsă împrejur, ca o balama veche pe o țâțână ruginită, și cu mustăți încâlcite la un loc cu o barbă neatinsă încă de vreun pieptene, care-i acoperea fața, dând loc spre afară numai la doi ochi albicioși și stinși de bătrânețe, era atât de bogată și stufoasă vegetația capilară, încât scriitorului i se părea că barba, părul și sprâncenele lui sunt răsărite nu din piele omenească, ci dintr-o pătură de mâl negru și fecund, ce trebuie să fi fost așternută din vremuri peste întreaga lui ființă. La această admirabilă formulare, se adaugă nu mai puțin fericita expresie definitorie: acest protopărinte al omenirii. De mare efect sunt portretele caricaturale, care fixează chipul babei mustăcioase și zbârcite și acela al fiicei sale, gușata, cu simfonia wagneriană a somnului sforăitor (Spre Nichit). Alături de aceste largi compoziții, se cuvine menționat, prin ironia cărturărească fină, spilcuitul franțuzit, d. Georges, cu șarja spiritual a distinsei sale comportări de comesean (Floricica).” – Șerban Cioculescu, „Varietăți critice”, București, Editura pentru Literatură, 1966.
„Din literatura noastră, Odobescu este singurul scriitor clasic cu care Hogaș se află în legături de familie spirituală. Amândoi peisagiști pasionați, spirite cultivate umanistic, împănându-și literatura descriptivă cu aluzii mitologice, cu versuri din poeții latini și din divinul Dante, orășeni cu același umor livresc, deși cu simpatia pornită spre arta populară, cunoscând adânc limba cărților, ca și limba țărănească, Odobescu și Hogaș formează, în cadrul marii generații a lui Eminescu, perechea clasică a literaturii descriptive. Oriunde, din opera unuia într-a celuilalt, am putea introduce aspecte de natură fără să observăm intercalarea, dacă numele locurilor descrise de fiecare n-ar fi altele […] Nici stilul lor, de obicei periodic, lucrat în versiuni și cumul de epitete ornante, nu se deosebește […].” – Vladimir Streinu, „Calistrat Hogaș”, București, Editura Tineretului, 1968.
Istoria Casei Memoriale
Casa a fost deschisă publicului încă din 1939, an în care Sidonia, mezina familiei, a organizat într-unul dintre birouri prima expoziție cu obiectele personale ale scriitorului. În amintirea părintelui său, Sidonia a scris cartea de memorii „Tataia. Amintiri despre C. Hogaș”
În anul 1967, la vârsta de 85 de ani, din dorința de a menține nealterată structura originală a casei, Sidonia Hogaș donează statului (prin testament, cu clauze speciale care interzic orice modificare) întreaga proprietate care mai conținea o bucătărie de vară legată de casa mare cu un cerdac suspendat, un pavilion în grădină și o fântână. Sidonia petrece ultimii ani într-un apartament de bloc și moare în 1976, la vârsta de 94 de ani.
Monument de arhitectură reconstituit parțial și modernizat de scriitor la 1880, clădirea, care a fost locuința scriitorului Calistrat Hogaș și a familiei sale, a suferit două restaurări în intervalele 1967-1968 și 1990-1994, când au fost efectuate reparații capitale și a fost declarată monument istoric, având codul NT-II-m-B-10565.
Muzeul a fost deschis oficial în 1969, iar expoziția de bază din 1994 a fost realizată respectând indicațiile Sidoniei din volumul de memorii Tataia, reconstituindu-se atmosfera de la început de secol XX.
Redeschiderea Casei Memoriale, 17 aprilie 2025, ora 11.00, la sediul muzeului din str. Calistrat Hogaș nr.1, după finalizarea proiectului demarat în anul 2017
Proiectul de investiție „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial „Calistrat Hogaș” Piatra Neamț”- cod SMIS 116528 a fost implementat de către U.A.T. Județul Neamț și finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural, Apelul de proiecte POR/2016/5/5.1/1.
Proiectul s-a derulat în perioada 2017-2024 și a avut o valoare totală a Contractului de finanțare de 3.144.499,44 lei, din care asistență financiară nerambursabilă de 1.333.093,28 lei și contribuție proprie de 1.811.406,16 lei.
Implementarea proiectului „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț”- cod SMIS 116528 va contribui la creșterea activităților cu o valoare adăugată mare: conservarea muzeului memorial; dezvoltarea activităților turistice în zonă; diversificarea ofertei turistice prin punerea în valoare a monumentului; creșterea notorietății la nivel local, regional și național cu privire la patrimoniul cultural al zonei Piatra-Neamț; creșterea numărului de turiști, atât români, cât și străini, în zonă; creșterea volumului investițiilor în turism. De asemenea, în cadrul proiectului s-a realizat și activitatea de digitizare a obiectivului de patrimoniu cultural.
De-a lungul celor aproape șase decenii de existență, muzeul și-a câștigat o faimă națională binemeritată, în primul rând datorită prestigiului personalității pe care o reprezintă, desigur. Un proiect cultural inspirat de imaginea „călătorului” Calistrat Hogaș a atras aici, de-a lungul timpului, la seratele culturale ale muzeului, nume importante ale literaturii noastre contemporane: Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Alexandru Ivasiuc, Ioan Grigorescu, Eugen Simion, Mihai Urasachi, Nora Iuga, Mircea Dinescu, Constantin Călin ș.a
Pe de altă parte, la componenta literară a activităților găzduite de Muzeul Memorial „Calistrat Hogaș” (care a prilejuit, de multe ori, convergența promoțiilor mature cu cele nou sosite în literatura noastră, sau a scriitorilor din toate zonele țării cu aceia care locuiesc în Neamț), s-a adăugat, în timp, și aspectul pedagogic, pentru că nu a fost uitat niciodată Profesorul Calistrat Hogaș, rămas ca un model în memoria foștilor săi elevi (v. Cezar Petrescu, Păstorel Teodoreanu etc.). De aceea, pe lângă tot ceea ce află grupurile de elevi vizitatori despre activitatea la catedră a scriitorului, profesorii nemțeni au avut și ei prilejul să participe la dezbateri legate de necesitatea menținerii / reintroducerii operei hogașiene în curricula școlară, despre acomodarea acesteia cu noile metode de predare ș.a.m.d. Lansările de carte, spectacolele de „teatru de cameră”, lecturile publice, proiecțiile de filme sau micro-concertele sunt alte tipuri de activități curente care au menirea să impună Muzeul Memorial „Calistrat Hogaș” în conștiința publică drept un spațiu cultural dinamic și adaptat modernității.
De altfel, în cadrul evenimentului, care va marca redeschirerea muzeului, pe data de 17 aprilie 2025, o echipă de elevi ai Colegiului Național „Petru Rareș”, unde în trecut a predat și a fost director însuși ilustrul Calistrat Hogaș, în colaborare cu actorul Teatrului Tineretului, Andrei Merchea Zapotoțki va aduce un omagiu renumitului dascăl prin prezentarea scurtmetrajul artistic „Tataia”, conceput pe baza cărții fiicei scriitorului, Sidonia Hogaș.