Interesul oamenilor de știință față de flora Ceahlăului s-a conturat și s-a dezvoltat începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în paralel cu reala deschidere a muntelui către drumeții și turiștii impresionați de farmecul locurilor. Au fost mai întâi cercetări referitoare la plantele superioare, realizate de botanistului J. Edel și spițerul J. Szabo (care au consemnat și data urcușului în masiv – 21 iunie 1835), iar investigațiile asupra plantelor inferioare (lipsite de vase conducătoare) au început mult mai târziu, la începutul secolului următor.
Excepțional de bogata compoziție floristică a vegetației din Ceahlău este relevată și de studiile botanice ulterioare, care – până în prezent – au dus la identificarea în acest masiv a nu mai puțin de 1099 genuri, 2994 specii cu 66 subspecii, 117 varietăți și 31 forme.
Flora Parcului National Ceahlau
Flora masivului, protejată și prin amenajarea Parcului Național Ceahlău, se constituie în ecosisteme montane de o mare valoare, marea majoritate cu continuitate în toate subzonele și cuprinde – într-un luxuriant și original amalgam – specii de o mare varietate. Că aici e un adevărat paradis pentru cercetători și pentru turiști o ilustrează nu numai importanța științifică deosebită a vegetației stâncăriilor, unde multe dintre grupările instalate pe polițe, brâne, pe substrat calcaros sau pe conglomerate sunt endemice (au existență și răspândire locală), ci și de faptul că aici se regăsește circa o treime din speciile floristice ale țării.