Monumente ale naturii din Ținutul Neamțului
Județul Neamț impresionează prin pitorescul cadrului natural deosebit cu peisaje de-a dreptul fascinante care în timp au fost declarate arii naturale protejate. Șapte dintre aceste arii pe care o natură dinamică le-a creat aici au statutul de Monumente ale naturii. Interesante și deosebit de spectaculoase acestea sunt:
Cascada Duruitoarea (în cadrul Parcului Național Ceahlău) este situată în Masivul Ceahlău, în punctul numit Duruitoarea aflat la o altitudine de 1.270 m. Cascada s-a format pe Pârâul Rupturii care izvorăște din golul alpin și se varsă în Valea Schitului și apoi in Lacul Bicaz. Cu o cădere impresionantă de apă de la o înălțime de aproximativ 100 m, Cascada Duruitoarea provoacă un vuiet asurzitor care se aude de la mare depărtare.
Cheile Bicazului datorită mărimii lor impresionante reprezintă o adevarată atracție turistică cu peisaje spectaculoase și posibilități multiple de agreement. Drumul care străbate Cheile Bicazului este asemenea unui defileu săpat în piatră, plin de serpentine de o rară frumusețe, iar pereții imenși de calcar ai stâncilor ascund peșteri și avene. Valea foarte îngustă alături de cascade, stânci izolate, guri de peșteri și pereți stâncoși, formează împreună aceste locuri pitorești încărcate de legendă, care ne impresionează prin frumusețile lor unice și care fac din această zonă o adevărată atracție turistică, unică în România.
Cheile Șugăului este o zonă stâncoasă deosebit de frumoasă, sub forma de canion cu o lungime de 350 m pe care se află un șir de cascade. Aceasta împreună cu masivul calcaros Munticelu reprezintă un sit natural de excepție datorită unicității patrimoniului natural de care dispune. Intâlnim aici specii endemice de plante, izvoare petrifiante cu formare de tuf calcaros, rarități faunistice, relief exo- și endocarstic, calcare fosilifere și un peisaj mirific.
Peștera Munticelu din cadrul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș – este situată la intrarea din Cheile Bicazului, în baza calcaroasă Surduc Munticelu, pe versantul stâng al răului Bicaz. Peștera Munticelu este considerată din punct de vedere științific dar și peisagistic cea mai importantă din Moldova. Ascunsă la baza unui perete de calcar intrarea în peșteră este scundă de aproximativ 1,5 metri, apoi urmează un culoar descendent de 10 metri, care te conduce într-o sală mare, lungă de 30 de metri și înaltă de 4-5 metri. Cu o lungime de 120 m, peștera Munticelu impresionează prin sala mare și prin formațiunile stalagmitice.
Stânca Șerbești din comuna Ștefan cel Mare – Stânca cu chip de om de la Șerbești – Neamț este rezervație naturală geologică și reprezintă un punct fosilier care conține resturi de moluște și impresiuni de plante. Declarată monument al naturii, Stânca Măgura Șerbești este constituită din bancuri de gresii dure redresate până aproape de vertical, de vârsta sarmatiana, la contactul podișului Moldovei cu Subcarpații.
Stanca Piatra Teiului din comuna Poiana Teiului este declarată monument al naturii de mai bine de cinci decenii și este asezată la “Coada Lacului” în locul unde se intâlnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova și Transilvania, la o altitudine de 508 m. Stânca are o înălțime de 23 m și este alcătuită din calcare recifale cretacice pe care se poate observa o bogată faună fosilă sarmantică. Solitară în apele lacului de acumulare “Izvorul Muntelui”, stânca este martorul procesului de eroziune din aceasta zonă și poate fi cel mai bine admirată în toată splendoarea ei de pe viaductul ce traversează lacul.
Peștera Toșorog din comuna Bicazu Ardelean – este declarată rezervație mixtă și cunoscută de localnici sub denumirea de Jgheabul cu gaură. Așezată pe Valea Caprei cu o lungime de peste 420 m este considerată cea mai mare peșteră formată din conglomerate. Intrarea în primele două săli ale peșterii este ușor accesibilă vizitatorilor după care traseul continuă printr-o gaură de 4-5 m unde, datorită umezelii de pe pereți, se recomandă folosirea unor tehnici de asigurare. Aici vietuiește o importantă colonie de lilieci care sunt pe cale de dispariție datorită distrugerii habitatelor preferate din interiorul peșterii.
