În tradiția populară nemțeană, sărbătoarea de Sfântul Dumitru – 26 octombrie marchează un moment important din an, fiind atașată, în afara sensului religios, legăturii dintre oameni și natură. Acest moment calendaristic pune un semn de la care o nouă transformare a naturii este perfect vizibilă. Odată cu Schimbarea la față, 6 august- o altă mare sărbătoare creștină, codrul își începe spectacolul de culoare, trecând de la verdele intens, treptat, prin toată paleta de culori calde, ajungând ca la Sân’ Dumitru să se fi scuturat și pregătit să-ndure iarna ce negreșit va veni. Iarba și florile s-au topit iar zilele tot mai scurte străfulgeră tot mai rar, lumina dulce de toamnă.
Urmând orânduiala păstrată din vechi timpuri, la Sfântul Dumitru se desfac stânile, fiind perioada în care ciobanii coboară oile din munte, le-mpart stăpânilor și se fac socotelile. Recolta a fost strânsă, animalele au fost adăpostite, focul trage cu putere în sobă iar mustul s-a asprit. Ca un popor recunoscător pentru darurile divine se cuvine să împărtășim cu alții din prinosul nostru și mai ales în amintirea și cinstirea celor căzuți în luptă pentru dreapta credință.