Școala populară de artă din Piatra Neamț, jumătate de veac de la înființare
La sfârșitul anilor ’60 ai veacului trecut, odată cu reforma adminsitrativ-teritorială din România prin care s-au format actualele județe, au luat ființă o serie de noi instituții. La Neamț, începând cu luna februarie 1968, și-au început activitatea, printre altele, Casa de Creație (actualul Centru pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”), Comitetul județean pentru Cultură și Educație Socialistă, Inspectoratul județean de învățământ.
Doi ani mai târziu, în decembrie 1970, printr-o hotărâre a Consiliului Popular Județean, și-a deschis porțile Școala Populară de Artă din Piatra-Neamț, profesorul de muzică Vasile Vasile fiind primul director al instituției care, la inaugurare, își avea sediul în vechea clădire din curtea Școlii nr. 2.
Într-un articol semnat de primul conducător al Școlii Populare de Artă Piatra-Neamț în ziarul „Ceahlăul”, din 23 decembrie 1970, se afirmă: „Răspunzând unor reale necesități ale mișcării artistice de amatori, noua instituție de învățămînt artistic de masă își asumă sarcina de a realiza școlarizarea interpreților și instructorilor formațiilor artistice de amatori din întreprinderi, instituții, case de cultură, cămine culturale, școli, cluburi, cooperative meșteșugărești din întreg județul, contribuind la ridicarea pe noi cuhni a mișcării artistice, la educarea estetică a oamenilor muncii de la orașe și sate. Noua școală își fundamentează activitatea pe vechi și bogate tradiții culturale și artistice atestate în județul nostru, tradiții care, bine înțelese, sunt ca o coloană de marmură rămasă de la un templu vechi pentru un templu nou.”
Noua instituție de învățământ s-a deschis cu șase secții permanente la sediu: vioară, acordeon, regie teatru, regie brigadă artistică, sculptură, dans popular, cu alte șase secții permanente în județ: țesut-cusut – la Gârcina și Bodești, instrumente populare – la Țibucani și Farcașa, acordeon – la Roman și Bicaz și cu patru secții periodice: dirijat coral, regie teatru, regie brigadă artistică, coregrafie.
Primul colectiv profesoral a fost alcătuit din personalități marcante ale vieții artistice și culturale, printre ei regăsindu-se Eduard Covali (pe atunci director al Teatrului Tineretului), sculptorul Clement Pompiliu, regizorul Gabriel Negri, Paul Findrihan (secretar literar la Teatrul Tineretului), învățătorul Ion Luca, cunoscut muzeograf și pasionat culegător de folclor.
Proaspăta structură își propunea să impună, prin reprezentanții săi, criteriul sever al autenticului artistic și să lupte împotriva improvizației facile.
Răsfoind din nou presa locală a vremii, găsim un alt material scris de Vasile Vasile în ziarul „Ceahlăul” (23 decembrie 1970): „Principalele obiective ale tinerei instituții de învățământ sunt: atragerea celor mai evidente talente din mișcarea artistică de amatori și pregătirea lor la o ținută care să determine ridicarea pe noi culmi a tradițiilor artistice, pregătirea unor creatori de artizanat de o elevată valoare artistică, cultivarea unor valori și forme artistice autentice din zona folclorică nemțeană, sensibilizarea gustului pentru artă al elevilor, pentru ca, la rândul lor, să transmită această flacără colectivelor din care provin, realizarea unor spectacole și expoziții care să contribuie la atragerea spre actul artistic a unui număr tot mai mare de auditori, spectatori, vizitatori.”
În fotografia făcută la începutul anilor ’70 apar, printre alții, Valentin Ciucă (în mijloc), Medeea Ruckzuli, Gheorghe Diaconu (Pif), Smaranda Ciuhandru, Elena Niță-Ibrian, Sabin Rișco, Vasile Vasile, Ionel Țigănuș, Ionel Apetrei, Octavian Pravicenco, V. Galanton, Nela Frîncu, Ada Chicu.
Aceste amănunte se regăsesc și în lucrarea editată la finalul anului 2020 de Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț: “PIATRA-NEAMȚ, AZI”, autoare fiind Violeta Simina Moșu (lucrare care a constituit sursă de documentare pentru prezentul material)
