COMPLEXUL MUZEAL JUDEȚEAN NEAMȚ – masă rotundă miercuri, 5 aprilie 2017
COMUNICAT DE PRESĂ
Specialiști de marcă din domeniul istoriei comunismului, istoricii Ana Maria Cătănuș și Igor Cașu, la Piatra Neamț
Miercuri, 5 aprilie 2017, la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, se va desfășura masa rotundă cu tema “A trăi în adevăr”. 40 de ani de la primele gesturi de disidență în România comunistă (1977). Anul 1977 ocupă în cronologia politică a regimului comunist din România un loc foarte important, acesta confruntându-se pentru prima dată cu gesturi contestatare “de o deranjantă amploare”. În interiorul regimului Partidului-Stat, deținător al monopolului informației, al gândirii și al expresiei, toți cei care manifestau “opinii diferite erau considerați disidenți și își riscau existența”. Istoria disidenței începea în 1956, după Congresul XX al PC.U.S., care inaugura o aparentă “epocă a dezghețului”, fenomenul manifestându-se cu precădere în domeniul literar și al istoriei. Primul gest contestatar în spațiul românesc s-a datorat tot unui scriitor, Paul Goma, care în februarie 1977 impresionat de solidarizarea intelectualilor cehi, semnatari ai Chartei 77, și-a declarat adeziunea la această mișcare, care se autoproclama „o asociație liberă, informală și deschisă a oamenilor cu opinii, credințe și profesiuni diferite, uniți de dorința de a milita individual și colectiv pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților individuale”. Românii, spunea Paul Goma, se aflau sub ocupație românească „la urma urmei mai dureroasă, mai eficace decât una străină”. Gestul scriitorului nu a rămas singular, el reușind să atragă de partea sa mai mulți semnatari. Reacția autorităților a constat în descurajarea protestatarilor, prin acordarea permisiunii de emigrare dar și prin adoptarea unor măsuri de presiune, retrogradarea din funcții, punerea “elementelor ostile” în discuția colectivelor de muncă sau încadrarea într-o „muncă utilă”. S-au înregistrat și cazuri de represiune violentă, așa cum a fost cel al muncitorului Vasile Paraschiv, care a fost răpit de Securitate, torturat, internat în azile psihiatrice.
În cadrul acestei manifestări organizate de Complexul Muzeal Județean Neamț, cu sprijnul conducerii instituției, reprezentată de domnul director dr. Iulian Ghercă, vor fi evocate și alte figuri importante ale mișcării românești de disidență: părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, istoricul Vlad Georgescu, matematicianul Mihai Botez, Doina Cornea. Oamenii aceștia “care au învățat să raționeze cu mintea lor, și nu bazându-se pe vreo schemă prestabilită”, merită credem atenția publicului nemțean. Ne vor fi alături elevii Colegiului Național “Petru Rareș”, coordonați de prof. dr. Dorina Luminița Drexler și cei ai Colegiului Național „Calistrat Hogaș”, îndrumați de prof. dr. Daniela Mătăsaru-Ionescu.
Invitații instituției noastre vor fi istoricii Ana Maria Cătănuș și Igor Cașu, recunoscuți pe plan național și internațional pentru activitatea lor științifică în domeniul cercetării istoriei comunismului. Ana Maria Cătănuș este doctor în istorie, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română (februarie 2012). Teza de doctorat, Forme de disidență în spațiul sovietic și est european în anii ’70-’80. Cazul românesc, a fost premiată în decembrie anul trecut de Academia Română cu premiul “Nicolae Bălcescu”. În prezent, este cercetător științific în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română; redactor la revista “Arhivele Totalitarismului” editată de I.N.S.T., membru coordonator al Centrului de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu”, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română, coordonator pentru partea română al programului bilateral de cercetare cu tema Disidența în România și Uniunea Sovietică în cadrul colaborării instituționale între Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului și Institutul de Balcanistică al Academiei Ruse de Știință. Igor Cașu este licențiat al Facultății de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași în 1995, doctor în istorie al aceleiași instituții (2000), cu o teză despre “Politica națională” din Moldova sovietică, 1944-1989. Bursier Fulbright (august – decembrie 2000), expert al Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România (2006) și vicepreședinte al Comisiei pentru Studierea și Aprecierea Regimului Comunist Totalitar din Republica Moldova (2010). Reporter la Radio Europa Liberă, rubrica Istoria trăită (2010-2011). În prezent, profesor și director al Centrului de Studiere a Totalitarismului din cadrul Facultații de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova.
dr. Mihaela-Cristina Verzea
