Meșteșuguri

Tradiția populară, care reprezintă cumulul de valori culturale care individualizează și reprezintă o comunitate, nu este imuabilă, fiind supusă mereu schimbărilor, datorate tendinței oamenilor de a adăuga ceva nou, corespunzător condițiilor social-economice mai evaluate, precum și mentalității și sensibilității proprii. Inovațiile valoroase și acceptate de colectivitatea umană au intrat în tradiția locului, pe când încercările nereușite au fost respinse și eliminate. Mecanismul mutațiilor din cultura populară a variat de la o epocă la alta. Dacă până la începutul secolului al XX-lea, tradiția era respectată cu strictețe și ritmul înnoirilor era farte lent, în ultimuul veac s-a început îndepărtarea de vechile obiceiuri și adoptarea mai rapidă a inovațiilor. Schimbări radicale s-au produs în cultura populară materială prin renunțarea treptată la unele elemente de veche tradiție, prin întroducerea unor materiale de calitate superioară și a unor tehnologii mai performante, prin modificarea funcționalității obiectelor – din utilitare în decorative, precum și prin schimbări la nivelul formelor și al stilului decorativ – de la simplu la încărcat, apariția creațiilor noi – corespunzătoare cerințelor contemporane, modificarea sistemului de creație – de la transmiterea directă – prin filiație, la cea organizată și de la tradiția colectivă și anonimă, la cea individuală și recunoscută. Creația populară spirituală a suferit prefaceri mai lente, datinile păstrându-se și în prezent, în forme aproape tradiționale, deși multe dintre acestea au caracter de spectacol. Părăsirea formelor vechi și apariția înnoirilor necesită o perioadă de pregătire, în care tradiția joacă un rol foarte important – ca punct de plecare și ca nesecat izvor de inspirație.

Creația contemporană continuă parțial tradiția, fiind o punte de legătură între trecut și viitor. Ea reprezintă doar propunerea pentru viitoarea tradiție, dacă aceasta va fi validată de opinia publică și asimilată în tezaurul de valori al culturii populare.

Lemnarii încearcă să adauge forme decorative noi pe structurile creațiilor tradiționale. Meșterii din Tazlău, Cândești, Costișa, care lucrează porți înalte, cu aplicații de panouri decorative florale, au creat, în ultimele trei decenii, o adevărată modă în aceste sate. Lingurarii din satul Țolici-Petricani, specializați în așa numita ”industrie a lingurii”, în ultimele două decenii, s-au profilat pe producerea de obiecte miniaturale, strunjite și crestate: butoiașe, vaze, ploști, casete …, care au succes în unele țări europene. Creatorii populari din Humulești lucrează bâte ciobănești, toiege și baltage, cu crestături tradiționale și aplicații decorative din foiță de cositor – meșteșug vechi, pe care l-au reînviat, folosind aceleași tehnici de lucru: batere, turnare, decupare. Coșărcarii din satele Răucești, Roznov, Botești, reprezintă o categorie deosebită, care împletesc artistic din nuiele, forme noi și diverse de coșuri, suporturi și alte obiecte uzuale.

Tot lemnarii caută să ofere și lucrări mai originale. Meșteri din satul Nemțișor- Vînători-Neamț folosesc crengile strâmbe de brad sau arin, la confecționarea unor piese de mobilier de grădină: bănci, scaune, scrâncioburi și altele. Alți meșteri lucrează din lemn măști cu fizionomii foarte curioase, pentru decorarea interioarelor.

Țesătoarele au micșorat dimensiunile covorului, realizând carpete, tapiserii și huse, dar continuă să lucreze în stative sau în gherghef, aceleași motive și culori tradiționale. Multe dintre ele, specializate în executarea cuverturilor și carpetelor, lucrate în tehnica ridicat cu andreaua, sau în cea cu multe ițe, reușesc să lucreze piese de certă valoare artistică și totodată, să transmită meșteșugul, fetelor amatoare de frumusețea pieselor lucrate manual.

Cusăturile și împletiturile se lucrează în proporție de masă, ca mijloc de deconectare, folosindu-se pânza rară din comerț, firele de bumbac sau cele sintetice, în tehnici și decoruri tradiționale sau mai noi. Se realizează milieuri, fețe de masă, draperii și goblenuri cu modele imprimate, tapiserii. Sunt unii meșteri care împletesc din fuioare de cânepă harapnice, folosite la obiceiurile de Anul Nou.

Meșterele care croșetează reușesc să ofere podoabe din fire textile și mărgele, de mare diversitate și interes pentru copiii, atrași de frumusețea podoabelor realizate.

Cojocarii și blănarii s-au adaptat și ei cerințelor contemporane, folosind materiale noi pe tipare vechi. Renumiți cojocari din Pipirig, lucrează pieptare din postav alb, cu aceleași flori brodate din lână, ca pe cojoacele ce împodobeau, odinioară, costumul popular de sărbătoare al locuitorilor din zona Neamț. Și în satele de pe Valea Bicazului, mai sunt câteva cojocărițe care brodează pe pânză, bondițe asemănătoare celor din vechime.

Creatorii de personaje din poveștile lui Ion Creangă, utilizează lutul pentru modelarea capului și alte materiale pentru completarea fizionomiei dorite.

Alți meșteri încearcă lucrări, în diverse materiale (metal, textil, argilă, plastic, cauciuc, etc.), cu care participă la târguri, testând orientările și gusturile clienților, care hotărăsc valabilitatea produselor.

Existența unui mare număr de creatori populari în județul Neamț și calitatea produselor acestora ne îndreptățesc să credem că arta populară va dăinui încă mult timp, păstrându-și autenticitatea și valoarea, izvorâte din tradiția strămoșească.

1 / 28