Meșteri populari și muzee etnografice

Coordonate GPS: N 46 55.993, E 26 22.083

Istoric/legendă: Încă din anul 1934 a fost înființat Muzeul Arheologic Regional Piatra Neamț, de preotul-arheolog Constantin Matasă, de la care nucleu au fost constituite celelalte secții, între care și cea de etnografie. Valorile culturii populare au atras atenția multor intelectuali, care au întocmit mici colecții particulare sau școlare. Cea mai bogată a fost colecția de piese etnografice, realizată de cercetătorii Văii Bistriței, înainte de realizarea Lacului de acumulare de la Bicaz. Ea a fost depozitată și expusă într-o casă din incinta Mănăstirii Durău, până în anul 1975, când a fost transferată la Piatra Neamț, prin înființarea Muzeului județean de etnografie. Slujitorii muzeului au avut sarcina de a căuta și colecționa cele mai vechi și mai interesante mărturii de viață și de muncă din județul Neamț. Până în prezent, patrimoniul Muzeului de etnografie din Piatra Neamț numără peste de 5.000 de piese, din toate domeniile culturii populare nemțene.

Colecția de unelte și instalații populare conține serii întregi de dovezi ale tehnologiilor folosite de locuitorii de pe aceste meleaguri: plugul de lemn și cel de fier, grapa și leasa de bătut porumb; răboaje și bâte ciobănești, tălănci și clopote, topoare și bărdițe, beschia și fierăstrăul, țapine și potcoave, coase și furci, tocila, nicovala și foalele, târnăcopul și ciocanele, mijloacele de pescuit (ostia, mreaja, volocul, crâsnicul, leasa, vârșa, ciobaca), curse și capcane de vânătoare, căruță și cărădaica, sania și sănceul, râșnița și moara de mână, uneltele de prelucrat firele textile (melița, vârtelnița, sucala, urzoiul, stativele de țesut, crivala …), teascurile de oloi și must, bancul de tâmplărie cu dălțile și gealăile specifice și încă multe alte unelte, până la instalațiile de industrie populară (moara, joagărul, teascul masiv, piua de bătut sumani și șteaza, cazanul de țuică). Toate acestea amintesc de modul manual de lucru, practicat de secole și milenii de oamenii locului, la care s-a renunțat treptat, de la începutul secolului al XX-lea, devenind astăzi doar piese de muzeu.

Colecția de obiecte casnice și gospodărești: mulțimea formelor cioplite în lemn (buduroiul, știubeiul, ciutura, piua de pisat sare, stambolul, covata, racla de brânză, căușele și chipernițele, lingurile…), sau lucrate din doage (cofa, donița, putineiul, bărbânța, putina, ciubărul, ), pirostia și ceaunul, opaițul și amnarul, piesele de mobilier (laița, lada de zestre, colțarul, blidarul), coșuri diferite, piese de arhitectură populară (stâlpi de cerdac și de tâmplă bisericească). Acestea au creat atmosfera patriarhală a caselor tradiționale.

Colecția de linguri este una dintre cele mai mari din țară, fiind achiziționată de la un pasionat colecționar de linguri.

Colecțiile Muzeului de etnografie din Piatra Neamț sunt reprezentative pentru cultura populară nemțeană. În cele aproape patru decenii de existență, acest patrimoniu a fost valorificat, într-o serie de expoziții și lucrări științifice.

Posibilități de acces: Piața Curtea Domnească nr.1, Piatra Neamț (DN15 / DN15C / DN15D)

Programul și taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

10:00 – 18:00 (aprilie – septembrie)

9:00 – 17:00 (octombrie – martie)

Luni este închis.

Taxe de vizitare muzeu

– adulți: 16 lei/pers.

Amplasarea: Str. Ștefan cel Mare, nr. 37, Târgu Neamț, județul Neamț, România

Coordonate GPS: N 47 12.442, E 26 21.409

Istoric/legendă: Muzeul din Târgu Neamț se află într-o clădire monument istoric – Școala Domnească, ridicată sub domnia lui Grigore Ghica Voievod, în anul 1852, unde a învățat ”buchea cărții” marele povestitor Ion Creangă, eruditul filozof – Vasile Conta și mulți locuitori ai târgului. În curtea spațioasă a școlii, pe latura dinspre răsărit a fost construită o șură, de mari proporții, în stil popular, pentru a adăposti cele mai valoroase și mai răspândite instalații populare – cele din urmă care au supraviețuit până în prezent: o moară de apă, o piuă de bătut sumani și o ștează, un fierăstrău de apă, un teasc masiv și o instalație de distilare. Toate aceste instalații, de dimensiuni foarte mari, au fost achiziționate în perioada anilor 1980 – 1985, salvându-le de la distrugere, pentru a fi conservate, protejate și expuse spre știința tuturor.

Instalația de preparat mustul și oloiul este cea mai impresionantă, fiind compusă dintr-un teasc masiv din stejar, cu o grindă foarte grea, numită ”grapă”, lungă de 8 m și introdusă pe un șurub gros, care prin învârtire o coboară, pentru a presa alternativ, fructele la dispozitivul pentru must, și semințele de cânepă, la dispozitivul pentru oloi. Greutatea foarte mare a grapei asigura o stoarcere eficientă. Alături de teasc se află elementele auxiliare: vatră cu plită, pe care se prăjea sămânța de cânepă și lădoiul pentru depozitat sămânța, plus zdrobitorul pentru struguri sau mere. Această instalație, construită în anul 1920, era adăpostită într-o șură de nuiele, deservind sătenii din comuna Agapia, până în anul 1980, când a devenit piesă de muzeu, de valoare excepțională, prin formă, dimensiune și măiestria execuției.

Fierăstrăul de apă, numit ”joagăr” sau ”moară de scânduri a fost construit în 1932, de un iscusit meșter din Gheorghieni care, deși avea o vârstă înaintată în 1985, a venit la Tg. Neamț, pentru a reinstala joagărul construit de el în tinerețe, Joagărul expus are 15 m lungime, fiind construit dintr-o talpă solidă, pe care s-a instalat cadrul cu vălătuci, numit ”canapea”, pe care se mișcă bușteanul spre jugul cu pânza de fierăstrău, pentru a fi tăiat. Energia este asigurată de căderea apei din canalul de scurgere, pe roata cu cupe care, prin grindei, pune în mișcare roata cu măsele și crângul – toate acestea aflându-se în groapa săpată sub nivelul solului. În colecția muzeală din Neamț trebuia să existe o astfel de instalație reprezentativă meșteșugului de debitare a lemnului, atât de răspândit în satele de pe pâraiele de munte, de la începutul secolului al XIX-lea, până la mijlocul veacului al XX-lea.

Moara de apă a folosit același sistem energetic ca la joagăr, numai că schimbarea poziției crângului a asigurat mișcarea orizontală a pietrei alergătoare, peste care stă piatra zăcătoare și între care sunt zdrobite boabele de cereale. Moara expusă, adusă din satul Borlești, are la coșul de turnat grăunțe, două capete de cai, ca apărători ai instalației.

Piua de bătut sumani este o instalație populară mai simplă, compusă dintr-un sistem de găvane în care se pune pănura de lână, pentru a fi bătută și îndesită, cu ajutorul unor ciocane grele de lemn, cozile înfipte în stâlpii verticali, numiți ”ursoi”. Mișcarea verticală și alternativă a ciocanelor este asigurată de aripioarele de lemn din grindeiul mișcat de roata de apă. Alături se găsește vatra cu ceaunul cu apă caldă, care curge prin uluc direct peste pănura din găvan. Și tot lângă piuă, se află șteaza – un ciubăr găurit în care, apa ce cădea din uluc, învârtea și îndesea țesăturile groase de lână. Această instalație, în trecut, a făcut faima satelor de pe pâraile de munte și de deal din Neamț, pentru calitatea îndesirii pănurei. Piua din expoziție este adusă din satul Crăcăoani, unde exista un număr foarte mare de instalații hidraulice.

Instalația de distilare a țuicii este alcătuită și ea din două componente: cazanul din aramă, încastrat în vatră, unde se pun fructele fermentate și butoiul cu serpentina de răcire. Răspândirea ei s-a datorat întinderii deosebite a livezilor de pruni și meri. Dimensiunile acestor instalații erau foarte variate, de la cele mici, precum cea din expoziție, provenită din satul Humulești, până la adevărate fabrici de spirt, apărute încă din secolul al XIX-lea.

Aceste instalații expuse la Muzeul din Târgu Neamț sunt mărturii vii ale ingeniozității și îndemânării meșterilor lemnari care le lucrau și a priceperii sătenilor care le foloseau, în interes propriu sau al celor din zonele deficitare în asfel de îndeletniciri.

Posibilități de acces: Str. Ștefan cel Mare, nr. 37, Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Programul și taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

10:00 – 18:00 (aprilie – septembrie)

9:00 – 17:00 (octombrie – martie)

Luni este închis.

Taxe de vizitare muzeu

– adulți: 16 lei/pers.

– grupuri adulți și studenți*: 8 lei/pers.

– preșcolari și elevi: 4 lei/pers.

*NOTĂ: Prin noțiunea de grup se înțelege un nurnăr de minim 10 persoane

Date de contact: telefon: +40.233.790.594, Website: http://mietn.muzeu-neamt.ro/

Amplasarea: Str. Neculai Popa 342-306, Sat Târpești, Comuna Petricani, județul Neamț, România

Coordonate GPS: N 47.150639, E 26.438472

Istoric/legendă: Muzeul „Nicolae Popa” din Târpești, înființat de meșterul popular care îi dă și numele (1919-2010), este o instituție muzeală privată, situată la 12 km de orașul Târgu Neamț, în comuna Petricani.

Într-o curte îngrădită cu gard de nuiele, ca odinioară, se deschide o alee străjuită de o parte și de alta de pomi și statui de lemn și piatră, iar în capătul ei se ridică o casă tradițională cu cerdac din lemn. Este casa meșterului popular cioplitor în piatră și lemn Nicolae Popa din Târpești, astăzi unul dintre cele mai frumoase și interesante muzee etnografice din Moldova.

Nicolae Popa, creatorul muzeului, cunoscut ca meșter popular, artist, colecționar de excepție, scriitor, a învățat de copil să facă măști de Anul Nou, iar mai târziu, să sculpteze în piatră (gresie) și lemn, să cioplească chipuri de oameni, cu înfățișări originale. A donat peste 1900 de piese de artă populară și etnografie care au îmbogățit colecțiile unor muzee din țară și din străinătate, iar lucrările sale au participat la expoziții organizate atât în țară, cât și în marile orașe ale lumii din Italia, Polonia, Iugoslavia, Franța, Elveția, Argentina, S.U.A., Mexic, Belgia, Germania, Olanda, Mongolia, China, Suedia, Japonia, Canada, Bulgaria.

Ansamblul muzeal este format din două clădiri. Primul imobil este cel construit ca locuință de către Vasile și Elena Popa, fiind format din patru încăperi care adăpostesc majoritatea creațiilor meșterului popular (măști și costume pentru spectacolele de Crăciun și Anul Nou, sculpturi naive în lemn și piatră) și o colecție de veste, brodate cu motive decorative tradiționale, din zona Neamțului. Cea de-a doua clădire, cunoscută drept „Casa colecțiilor”, a fost ridicată începând cu anul 1974 și a fost deschisă publicului trei ani mai târziu. Imobilul deține o varietate de colecții de arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase și pictură naivă.

Imaginea idilică a satului tradițional este completată de curtea împodobită cu creațiile meșterului, încântătoare prin armonia dintre natură și arta naivă expusă, iar accesul spre ansamblul de sculpturi se face printr-o poartă monumentală, realizată în lemn de stejar, care înglobează, ca într-un arbore genealogic al familiei, un număr însemnat de figuri umane.

Câteva din sculpturile realizate în lemn, cu rol decorativ, se află și în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț.

Posibilități de acces: DN15C – DJ 155I

Programul și taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

Luni – Duminică: 08.00 – 20.00

Taxe de vizitare muzeu

– adulți – 10 lei/pers.

– preșcolari, elevi – 5 lei/pers.

Date de contact: telefon: +40.747.134.040, +40.758.640.653, e-mail: popamuseum@gmail.com; popamuseum@yahoo.com, website: http://www.muzeulpopa.ro/

Amplasarea: Muzeul este situat în satul Lunca, Comuna Vânători-Neamț, județul Neamț;

Coordonate GPS: N 47.22518, E 26.30032

Istoric/legendă: Vasile Găman – sculptor popular talentat și modest, trăiește în satul Lunca, comuna Vânători-Neamț, pe aceste meleaguri binecuvântate, unde străjuiește de șase veacuri Cetatea Neamț și de unde și-a luat puterea creatoare și iubirea de moșie și de neam, pe care le-a redat în forme simbolice în lemnul nobil al codrilor. Meșterul iscusit și cei doi fii ai săi – Gheorghe și Vasile – au dăltuit, cu migală și măiestrie, zeci de cruci și troițe, iconostase și strane, pentru multe biserici din județul Neamț și din țară, dobândind un binemeritat renume.

În toată gospodăria sa, se găsesc dovezi ale talentului și îndemânării lui Vasile Gaman, începând de la poarta mare, pe care, așa cum spune el: „am scris istoria neamului cu dalta, pentru știința tuturor trecătorilor”. Este o creație unică, de complexă concepție, în care sunt redate momente și scene istorice importante și figurile marilor domnitori, într-o manieră unitară, de o înaltă realizare artistică.

Dragostea pentru tradițiile locuitorilor de pe Valea Ozanei s-a concretizat în întocmirea unor colecții, prin care au fost salvate de la distrugere unelte și obiecte casnice, blidare și mesuțe, costume vechi, pieptare și sumane, oale de toate felurile, instrumente muzicale, dar și monede vechi, icoane, cărți și hărți vechi și câte și mai câte valori, aruncate prin poduri sau șuri, din netrebuință practică. Vasile Gaman le-a căutat, le-a adus acasă, le-a curățat și conservat, dar nu avea unde să le expună. Astfel, în anul 1988 a construit o casă specială, pentru expunerea colecțiilor care s-au înmulțit mereu. Casa-muzeu Vasile Gaman respectă tradiția locală, fiind cu două camere și tindă pe mijloc, cu cerdac bogat decorat și o dolie lungă, în spate. Toate spațiile interioare sunt tixite cu obiecte, asfel că nu știi la ce să te uiți mai întâi: la costumele de sărbătoare? la covoarele și la lăicerele din lână? la recuzita penntru jocurile de Anul Nou? sau la crucile, statuietele sau tablourile sculptate de meșter? Pe toate trebuie să le privești cu atenție, deoarece înmagazinează taine de viață și de muncă ale strămoșilor sau simțămintele creatorilor contemporani.

Vasile Gaman s-a îngrijit să lase moștenire frumosul meșteșug practicat de o viață. Mai întâi i-a învățat meserie pe feciorii lui, care în prezent, sunt și ei la rândul lor meșteri cunoscuți și apreciați. Apoi a școlit numeroși elevi de la școala din sat, până când a devenit instructor în arta lemnului, în cadrul Școlii populare de artă și apoi la Centrul de Cultură și Artă ”Carmen Saeculare” din Piatra Neamț. Se mândrește că mulți învățăcei de ai lui au îmbrățișat această meserie – o adevărată ”brățară de aur”, cum spune el, care îți oferă o deosebită satisfacție și recunoaștere.

Când mergeți spre Mst. Neamț, abăteți-vă puțin pe un drumeag la dreapta, vreo 2 km și intrați la familia Gaman. Veți găsi aici, alături de exemplele de hărnicie și talent, de valorile culturale deosebite, adunate și expuse în muzeu, niște oameni primitori și bucuroși de oaspeți, iar dacă te nimerești la sărbătoare, poți să guști din plăcintele ”poale’n brâu”, făcute cu pricepere de nevastă și din păhărelul cu țuica de prune, preparată de meșterul însuși. Și totul se face aici cu bună voie, într-o sfântă liniște și dragoste pentru frumos.

Date biografice:

• Vasile Gaman s-a născut în anul 1936, în satul Lunca, comuna Vînători-Neamț, unde domiciliază și în prezent;
• Absolvent al Școlii de Artă și Meserii dinTîrgu.Neamț, în 1954;
• Meșter autorizat în prelucrarea lemnului, cu atelier propriu din 1960;
• Instructor la clasa de sculptură, de la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț – 1990-2010;
• Membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, Sibiu,1996;
• Cetățean de onoare al comunei Vînători-Neamț.

Posibilități de acces: din drumul național 15B, pe partea dreaptă în sensul de mers de la Târgu Neamț la Pipirig, după cca 4 km, pe DC169 este satul Lunca, iar la muzeu se ajunge urmând indicatoarele. Coordonate GPS: N 47.22518, E 26.30032

Date de contact: 0736 324 173

Amplasarea: sat Grințieș, comuna Grințieș, județul Neamț

Istoric/legendă: Muzeul s-a fondat în 2015 de către un grup de gospodari din Grințieș, specialiști în arta lemnului. Casa este în stil tradițional muntenesc, cu prispă largă de-a roata și cu cerdac în față și trei frontoane în spate, o casă de om înstărit, învățător sau preot de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este acoperită cu draniță mică, înflorată simplu. Are mai multe feluri de „flori” din lemn, realizate de meșterii noștri, care împodobesc cerdacul, prispa și „sufitul”. Casa muntenească cuprinde o cameră „de curat”, cu pat, masă, blidar, scaune tradiționale și alte exponate de lemn sau lut. Camera mare are două perechi de stative (războaie de țesut), urzoi, vârtelnițe și alte unelte ale industriei casnice. Acest atelier de industrie casnică beneficiază de aportul unei țesătoare și a unui țesător, învățător în sat, Ilie Alexandru, ce a învățat meșteșugul de la mama sa.

Muzeul mai are a anexă care cuprinde două ateliere, unul de fierărie și unul de tâmplărie, construită în același stil muntenesc caracterizat de măsură și bun gust. Toate cele trei ateliere sunt „vivante” – tradiționale, dar funcționale – , meșterii populari putând face dovada măiestriei lor putând realiza în fața vizitatorilor diverse obiecte. La fierărie se fac toporașe, baltage, potcoave, cârlige, belciuge etc. Atelierul de tâmplărie cuprinde un strung de lemn, unde pot fi strunjite diverse obiecte: „culișere”, picioare de mese sau scaune, fuse, furci de tors etc.; banc lucru, unde se pot pune cozi la diverse unelte, se fac ornamente de lemn, se rindeluiește, se fac cu fierăstraiele subțiri (fireze) „florile” de împodobit casele etc. Din „șpani” de lemn se face dranița, prin despicare și apoi se înflorește cu „cuțiotoaiele” la „calul bălan”, un dispozitiv cu pedală pentru strângere și modelare. Printre exponate aflăm un sicriu, lăzi de zestre, obiecte de dogărie și rotărie. Atelierul tradițional a fost constituit cu obiecte donate, cu mare vechime (strungul este de peste 100 de ani). Alte obiecte din lemn, în special de dogărie, se mai află în podul casei amenajat ca pavilion expozițional, folosite în agricultură sau creșterea animalelor. Meșterii atelierelor sunt Valentin Ghiorghiu și Ludovic Gabor sau Ilie Ichim și Daniel Dieaconu. Muzeul se află în curtea primăriei și este în custodia Asociației Pro Grințieș.

Posibilități de acces: accesul se realizează din drumul național DN15, pe partea dreaptă în sensul de mers Poiana Largului – Tulgheș

Date de contact: Prof. dr. Daniel DIEACONU – 0757 152 478

Amplasarea: Str. Principală (DJ 208G) nr.435, Sat Ștefan cel Mare, Comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț, România

Istoric/legendă: În comuna Ștefan cel Mare din județul Neamț, meșterul popular Vasile Ciocârlan duce mai departe meșteșugul măștilor. Fiind născut și crescut la sat, unde tradițiile, obiceiurile și, mai ales, ritualurile tradiționale de sărbători sunt mai bine păstrate și mai intens trăite, Vasile Ciocârlan și-a făcut o îndeletnicire din a confecționa cu ingeniozitate, simț ironic pronunțat și cu multă măiestrie o varietate de măști, exprimând astfel propria critică asupra personajelor populare. Măștile sale, care se remarcă prin expresivitatea cu care sunt realizate, îmbracă o diversitate uluitoare de forme, creând prin efectul lor o lume fantastică, de un pitoresc aparte. Îmbinând inventivitatea cu tradiționalismul, meșterul popular Vasile Ciocarlan crează nu doar măști, ci și povești – despre unul, despre altul, despre oricine. Toți românii cunosc pe cineva care „are mereu gura deschisă” sau pe cineva care „are urechile mari”. Tot așa, cu o ironie subtilă și în același timp cu un simț critic exigent, meșterul evidențiază cu măiestrie trăsături de caracter, tipologii de oameni și răutăți ale vremurilor. Măștile creează, astfel, posibilitatea de exprimare a unor adevăruri care, altminteri, nu ar putea fi rostite.

La realizarea măștilor, meșterul Vasile Ciocârlan folosește o multitudine de materiale precum pielea și blana de animale, țesături de pânză sau postav gros, lemn cioplit sau coajă de copac. Uneori expresivitatea care se vrea a fi atinsă în creație cere ca în confecționarea măștilor să fie folosite și materiale mai deosebite cum ar fi bucăți de metal sub formă de plăci sau cercuri, sfoară groasă colorată, pene de păsări, câlți de cânepă, păr de cal sau de porc, carton colorat, mărgele, nasturi, bucăți de sticlă, boabe de fasole, coarne de animal sau cioburi de oglindă.

Astfel, cu măiestrie și îndemânare, iau naștere măști antropomorfe reprezentând moș, babă, ursar căldărar, cucoană, jidan, cât și măști zoomorfe reprezentând țap, capră, berbec, urs. Acestea și altele sunt realizate manual în atelierul de la domiciliul meșterului Vasile Ciocârlan, situat în satul Ștefan cel Mare din comuna cu același nume. Fiind lucrate manual, caracterul de unicitate al măștilor este mereu prezent, meșterul punându-și amprenta personală în cel mai original mod cu putință.

Ca un bun cunoscător al obiceiurilor și tradițiilor ținutului Neamț, Vasile Ciocârlan reușește, prin măștile create, să întregească atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă în satele din Moldova.

Elena Ciocârlan, soția domnului Vasile Ciocârlan, este unul din meșterii populari care și-a amenajat acasă un atelier propriu pentru a crea obiectele de artă populară deosebit de frumoase, ajungând să stăpânească admirabil meșteșugul lucrului cu cânepa. Deși acest meșteșug a fost practicat de multe dintre femeile de la sat, cu timpul, prea puține au mai păstrat știința nodurilor și a împletitului sforii de cânepă. Aparent ușor de realizat, aceste împletituri din sfoară de cânepă necesită multă migală, intuiție estetică și o doză importantă de răbdare. Practic, împletitul sforii de cânepă, alternanța nodurilor și a liniilor, nu au alte limite decât acelea ale imaginației fiecărui meșter în parte.

Elena Ciocârlan a folosit cărți mai vechi pentru a învăța bazele meșteșugului, după care totul a venit de la sine. Cu multă răbdare și muncă, din sute de metri de sfoară învârtită și răsucită, aceasta a reușit să creeze nenumărate obiecte artizanale care au la bază nodurile. Printre obiectele realizate de doamna Elena Ciocârlan sunt fețe de masă decorative, suporturi pentru ghivecele de flori și coșuri pentru flori, panouri decorative mari menite să acopere spații de pe pereții casei. Împletitul sforii de cânepă în structuri geometrice are o frumusețe aparte, dând naștere la piese decorative extrem de interesante.

Doamna Elena Ciocârlan și domnul Vasile Ciocârlan sunt membri ai Asociației Meșterilor Populari din Moldova și, în această calitate, sunt prezenți cu măștile și cu produsele împletite din cânepă la numeroase festivaluri sau manifestări cu temă populară sau tradiții.

Posibilități de acces: (E85 – DJ 208G / DN15C – DN15D – DJ 208G)

Date de contact: telefon: +40.749.811.589, e-mail: e_ciocarlan@yahoo.ro

Coordonate GPS: N 47.202349, E 26.364932

Istoric/legendă: Meșterul Ștefan Grigoriu, locuiește în Târgu Neamț și este nepotul renumitului meșter din Târpești, creator de muzeu etnografic, Nicolae Popa. Să sculpteze și să facă măști, a învățat sub îndrumarea lui, pasiunea pentru meșteșug de la el probabil vine, dar și de la unchii săi, care sunt tâmplari renumiți în Petricani. ”Am participat la Târgul ITB, 2015, de la Berlin (World`s Leading Travel Trade Show, din anul acesta, 4-8 martie), cu produsele mele și am avut succes”, ne spune cu modestie, arătându-ne feluritele obiecte realizate în care descoperim talent și măiestrie, “dar eu nu sunt doar meșter de târguri, eu lucrez la comandă blidare, cofe, căușe, sărărițe, linguroaie mari cu bilă, polonice, toiege cu bilă, covățele pentru fructe (fructiere), sfeșnice, mobilier rustic, măsuțe cu scaune, laițe, tăblii de pat, creioane, măști din lemn, că eu din asta trăiesc. Eu folosesc lemn de orice esență dar, în ultima vreme, mai mult lemnul de brad, cireș, nuc, paltin. Sunt invitat desigur, la târgurile meșterilor populari, organizate în orașe dar și de mall-uri, deseori, dar nu pot răspunde la toate. Fac parte din Asociația Meșteșugarilor Nemțeanca din Târgu Neamț, Asociația Meșterilor Populari din Moldova, Asociația Meșterilor Populari din Ținutul Neamț.

Posibilități de acces: din DN15C Piatra-Neamț – Târgu-Neamț se virează a dreapta în sensul giratoriu de la intrarea în orașul Târgu-Neamț, pe str. Slt. Radu Teoharie, iar nr.42 este pe prima fundătură de pe dreapta străzii, după Cafeneaua Danioti

Date de contact: tel. 0742 925 725

Amplasarea: Atelier propriu: Str. Trandafirilor nr. 1A, Târgu Neamț, județul Neamț, România (pe drumul de acces către Cetatea Neamț)

Coordonate GPS: N 47.198333, E 26.352389

Magazin de artă populară și artizanat: Strada Arcașului, Târgu Neamț, județul Neamț, România (pe drumul dintre Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” și Școala gimnazială „Ion Creangă” din Târgu Neamț, prima casă pe partea stângă)

Coordonate GPS: N 47.215167, E 26.343861

Istoric/legendă: Meșterul Constantin Lungu, președintele Asociației Meșterilor Populari din Ținutul Neamțului, are atelierul în Humulești, lângă Târgu Neamț. Specializat în sculptura în lemn, el lucrează bâte și toiege de stână, baltage din lemn de soc și alun, unele încrustate, altele placate cu cositor, la capătul cărora sunt sculptate felurite chipuri de bărbați înfățișând ciobani păzindu-și turmele de oi. În plus, din crengi și rădăcini din lemn de tei sau corn, confecționează toiege cu motive populare ori diferite obiecte sculptate, pentru decorarea interioarelor de locuit. Alături de acestea, descoperim în atelierul său frumoase lăzi de zestre, meșteșugit placate în foiță de cositor, pe care sunt încrustate simbolurile tradiționale, soarele și crucea. Meșterul mărturisește că realizarea unor astfel de obiecte necesită mult timp, încrustarea în metal fiind migăloasă, întrucât metalul trebuie tras în foi foarte subțiri pe un calandru și apoi bătut pe obiectul în sine cu unelte speciale.

Măștile pentru sărbătorile de Anul Nou sunt un alt meșteșug pe care Constantin Lungu îl perpetuează. Acestea sunt confecționate din blană tăbăcită, cromată, având cusături manuale. Măștile se pot pune și pe cap, dar și pe perete, ca decorațiuni interioare.

Constantin Lungu este absolvent al Universității Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iași. Împreună cu Ionela, soția sa, cei doi formează o familie de artiști populari aparte. Locuiesc la distanță de numai trei case decelebra casă a lui Ion Creangă, gard în gard cu biserica din sat, înfățișarea meșterului Constantin Lungu având ceva din arhetipul românesc întruchipat de marele povestitor din Humulești.

Familia Lungu se poate „lăuda” cu o bogată experiență mediatică, având numeroase apariții în cotidiene naționale, dar și în emisiuni televizate, cei doi fiind extrem de apreciați tocmai datorită măiestriei lor, dar și savorii pe care o degajă întotdeauna în conversație.

Alături de ceilalți membri ai Asociației Meșterilor Populari din Ținutul Neamțului, Constantin Lungu este implicat direct în atragerea copiilor talentați din școli, care doresc să deprindă arta meșteșugurilor populare tradiționale din Neamț, la ateliere specializate, în acest fel asigurând condițiile transmiterii tradiției mai departe.

Posibilități de acces: Str.Trandafirilor nr.1A (Atelier propriu) / Strada Arcașului (Magazin de artă populară și artizanat), Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Date de contact: telefon: +40.233.790.093; +40.742.999.506; 0726.985.695, e-mail: palmaart@yahoo.com

Amplasarea: Atelier propriu: Str. Trandafirilor nr. 1A, Târgu Neamț, județul Neamț, România (pe drumul de acces către Cetatea Neamț)

Coordonate GPS: N 47.198333, E 26.352389

Magazin de artă populară și artizanat: Strada Arcașului, Târgu Neamț, județul Neamț, România (pe drumul dintre Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” și Școala gimnazială „Ion Creangă” din Târgu Neamț, prima casă pe partea stângă)

Coordonate GPS: N 47.215167, E 26.343861

Istoric/legendă: Meșterul popular Ionela Lungu, de meserie inginer, este membru fondator al Asociației Meșterilor Populari din Ținutul Neamț, membră a Asociației Meșterilor Populari din Moldova și a Asociației Naționale a Creatorilor Populari din România.

Cu un talent nativ, moștenit de la părinții și bunicii ei, născută la Tulcea, Ionela a ajuns, prin căsătoria cu Costin Lungu, și el meșter popular de renume, să locuiască la două-trei case mai încolo de casa marelui povestitor Ion Creangă, de care este îndrăgostită din copilărie. Ionelei nu i-a trebuit mult timp să realizeze, la Humulești, primul personaj cu chipul din humă, îmbrăcat în costum popular. A fost primul pas. De atunci, a participat cu lucrările sale inspirate din opera lui Ion Creangă, din care și-a construit un brand cunoscut în toată lumea, la târguri etno-folclorice din țară și de peste hotare, reprezentând cu cinste județul Neamț și România.

Figurinele Ionelei Lungu sunt modelate din lut, apoi sunt uscate, pictate și împodobite cu păr și mustăți din fire naturale sau căciulițe făcute din pielicele tăbăcite de miel. Fiecare personaj din povestea lui Creangă este amuzant și foarte expresiv, stârnind râsul copiilor și al adulților deopotrivă și încadrându-se perfect în descrierile povestitorului. Datorită personajelor închipuite de Ionela Lungu, la care folosește cunoștințele de modelaj în lut, tăbăcitul pieilor, croirea pielicelelor de miel, împletirea fuioarelor de cânepă, prepararea culorilor și pictură învățate din mers, vizitatorii și cei care cumpără spre amintire figurinele citesc și recitesc poveștile humuleșteanului.

Alături de aceste figurine unicat, Ionela Lungu mai realizează tapiserii din fire naturale de lână lipite pe sac (țesătură textilă) prin tehnica colajului, cu secvențe din „Amintiri din Copilarie”: Nică în cireș, Pupăza din tei etc. Aceste tapiserii sunt aidoma păretarelor moldovenești întâlnite ca obiecte de ornament în casa țăranului moldovean.

Fost profesor la Școala de Arte și Meserii din Vânători-Neamț, apoi la Clubul Copiilor din Târgu Neamț, Ionela Lungu continuă activitatea de transmitere a cunoștințelor ei de meșter popular cunoscut în întreaga lume: “Pentru că meșteșugul trebuie transmis mai departe generațiilor ce vin. Am fost profesor coordonator în mai multe tabere de creație de la Muzeul Satului, în proiectul „Vara pe uliță’, sau am fost cooptată în proiectul „Micii meșteri din Copou”. Îi învățam pe copii să facă figurinele. Copiii, pe măsură ce modelau personajele, aflau și despre povestea lui Ion Creangă. Valorificarea tradițiilor, zestrea poporului român, și transmiterea lor copiilor este o datorie pe care fiecare meșter popular și-o asumă” declară Ionela Lungu.

Amuzanta și expresiva diversitate de figurine, tapiseriile cu teme inspirate din lumea lui Ion Creangă, executate în tehnica colajului, împrenă cu măști, toiege sau baltage din lemn de esență tare (alun, carpen sau corn) și alte obiecte de artă populară realizate de soțul ei, sunt expuse în magazinul propriu amplasat la poalele dealului pe care este situată Cetatea Neamț sau la atelierul amenajat la domiciliu.

Posibilități de acces: Str.Trandafirilor nr.1A (Atelier propriu) / Strada Arcașului (Magazin de artă populară și artizanat), Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Date de contact: telefon: +40.233.790.093; +40.742.999.506; 0726.985.695, e-mail: palmaart@yahoo.com

Amplasarea: Str. Albinei, Sat Valea Arini, Comuna Bălțătești, județul Neamț, România

Coordonate GPS: N 47.132250, E 26.291722

Istoric/legendă: Maria și Iulian Mihalache sunt artizani ai frumosului, cu motive de inspirație populară din zona Moldovei. Lucrările acestor artiști sunt astăzi expuse în galerii de artă și în apartamente de lux din marile centre urbane, redând cu fidelitate, la nivel simbolic, sufletul locurilor și legendele neamului.

În comuna Bălțătești din județul Neamț, meștesugul țesutului este dus mai departe de către meșterii populari Maria și Iulian Mihalachi. Județul Neamț se mândrește cu o bogăție de tradiții în arta populară, dar și cu dorința oamenilor de a le păstra și duce mai departe. Unul din meșteșugurile cele mai cunoscute în zona Neamțului este țesutul, o artă de veche tradiție la Neamț care s-a răspândit și datorită obiceiului conform căruia mireasa trebuia să ofere drept zestre covoare țesute cu mâna ei, ca simbol al hărniciei și iscusinței proprii.

Meșterii populari Maria și Iulian Mihalachi lucrează în atelierul lor țesături de uz casnic și decorativ, folosite în casele tradiționale moldovenești. Interiorul acestor case redau bogăția, frumusețea și utilitatea acestor țesături. Compozițiile ornamentale folosite, alături de reprezentările stilizate și denumirile sugestive ale motivelor, pun în evidență valențele estetice deosebite ale obiectelor țesute.

Tehnica de lucru folosită este o tehnică populară din zonă, și anume țesutul în război de țesut orizontal (stative) folosind lână naturală sau vopsită cu plante, în diverse culori. Țesăturile sunt realizate folosindu-se atât motive tradiționale specifice zonei Neamțului, cât și stilizări după motive abstracte, iar vopsitul lânii se realizează după rețete tradiționale, utilizând coloranți naturali obținuti prin fierberea în apă a frunzelor, florilor, scoarței, rădăcinilor anumitor plante, precum și din unele minerale.

Obiectele realizate de către meșterii populari Maria și Iulian Mihalachi sunt următoarele:

• Lăicerul moldovenesc – este lucrat din lână ca bătătură și urzeală din bumbac, folosind motive geometrice. Acesta era așezat deasupra laiței și avea rol de protecție pentru casele din lemn. Motivele cele mai des folosite pentru decorarea lăicerului sunt cele geometrice în trepte și succesiuni ale liniei vieții, dublate cu simboluri solare;
• Covorul țesut cu arborele vieții – este lucrat din lână ca bătătură și urzeală din bumbac, în varianta kantaros cu influențe elenistice, unde arborele vieții este simetric așezat într-un vas reprezentând echilibrul între bine și rău. Ramurile arborelui au simboluri solare (soarele apare ca simbol al divinității) sau simbolul crucii;
• Trăistuțele – obiecte care fac parte din portul popular, țesute din lână ca bătătură și urzeală din bumbac, decorate cu motive specifice tradiției din zonă. În trecut, trăistuțele mai erau folosite pentru mers la câmp, la școală, la obor, la urat etc.;
• Tapiseriile – obiecte cu rol decorativ folosite pe perete în casele tradiționale moldovenești, țesute din lână ca bătătură și urzeală din bumbac, supuse ulterior unui proces de finisare mai migălos, realizat cu ajutorul croșetului și al împletitului;
• Carpetele – obiecte cu rol decorativ folosite pe jos sau de o parte și de alta a patului în casele moldovenești, țesute din lână ca bătătură și urzeală din bumbac, în diferite culori și decorate cu motive specifice;
• Covoarele de dimensiuni mari, ce reflectă multitudinea conceptelor estetice ale moldovenilor, cât și idealul lor despre frumos și armonie. Covorul este neted și cu ornamente multicolore, fiind executat din lână pură sau amestecată cu bumbac. Tehnica populară folosită la procesul de vopsire utilizând coloranți locali a contribuit la crearea unor îmbinări armonioase de culori pastelate, aspect ce constituie trăsătura distinctivă a covorului moldovenesc. Aceste covoare, deși sunt realizate cu motive tradiționale, uimesc prin simplitate și colorit.

Obiectele tradiționale confecționate de meșterii populari Maria și Iulian Mihalachi se pot achiziționa direct de la magazinul acestora deschis la intrarea în Mănăstirea Văratic, vis-à-vis de brutăria mănăstirii.

Posibilități de acces: DN 15C – DJ 1677 sau DN 15G – DJ 1677

Date de contact: telefon: +40.728.028.423; +40.233.244.458, e-mail: mariamihalachi@yahoo.com