A venit primăvara iar munții din jurul orașului (Bâtca Doamnei, Cernegura, Pietricica, Cozla, Cârlomanul), ne-aștern la picioare cărările până-n creștetul lor, invitându-ne parcă să le respirăm aerul curat din pădurile și poienile lor. În orice anotimp peisajele sunt memorabile. Ne-am propus să facem o drumeție la Trei Coline (cca 660m), Trei Căldări (cca 680m), și apoi, la Schitul Draga, urcând pe Muntele Cozla din Piatra Neamț. Traseul începe pe strada Ștefan cel Mare, Grădina Zoo, Colibele Haiducilor, Terasa Gospodinelor, până la prima poiană, locul serbărilor câmpenești de altădată. Dacă vreți, la primul rond puteți admira panorama orașului cuprinsă între Bâtca Doamnei până spre Săvinești. O sută de metri mai sus, pe partea dreaptă, avem vederea spre Muntele Pietricica și cartierul de locuințe de la poalele ei. Trecem de poiană și urcăm, la alegere, după cum ne țin puterile, cărarea pieptiș, sau drumul recent construit pentru mașini, spre Pârtia de schi și Telegondolă. Drumul, tăiat în carnea muntelui, șerpuind între ramblee și deblee, scoate la iveală felurite desene telurice în straturi, felii de timp din erele pământului (cu câteva milioane de ani în urmă aici era stăpână Marea Paratethis). Locul Fosilier Cozla face parte din așa numitul Acvariu de Piatră și este declarat rezervație naturală. Prin urmare, pescuitul este interzis! Ajungem, nu peste multă vreme de urcuș lejer, la Trei Coline. Putem face un popas pe iarba verde să admirăm împrejurimile. Priveliștea spre Ceahlău, ce-ți umple sufletul când e senin, nu trebuie ratată. Ne continuăm drumeția pe cărarea de pe creasta muntelui care coboară și urcă domol către Trei Căldări acompaniați de ciripitul păsărelelor, glasul pădurii de fag. Să tot fie de mers un kilometru și mai bine prin pădure, atenți pe unde călcăm, fiindcă noi am văzut, chiar pe cărare, o șerpoaică cu puișori pe care-i învăța să stea fix ca niște crenguțe. Altă dată am văzut veverițe și arici. Până să ajungem la Căldări, cărarea trece printr-o zonă defrișată pentru stâlpii de înaltă tensiune, de unde putem avea panorame de ambele părți ale muntelui. Înainte să ajungem la Trei Căldări, cărarea urcă vreo sută de metri, de parcă am sui către un castel construit pe o înălțime ca să nu poată fi cucerit ușor. Impresia ne este întărită și de pietrele mari care ne stau în cale și de cele care-s prăvălite prin râpile din apropierea obiectivului. După ce ne pozăm urcându-ne-n spinarea celor Trei Căldări, (fotografiată dintr-un anume unghi, formațiunea arată ca un craniu uriaș în care se disting în mod evident fruntea, trei ochi și nasul coborând în pământul pe care este așezat din vremuri imemoriale), putem să facem popas prin preajmă pentru un sandviș, apoi să ne întoarcem pe unde am venit ori ne continuăm drumul către Schitul Draga. Aici ne amintim că într-o zi de 10 mai în anul 1764 (după unii 1769), pe locul schitului, pe munte, era ridicată o bisericuță cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ne închinăm și coborâm drumul către cartierul Dărmănești cu mulțumirea pe care o avem în suflet c-am strâns în preumblarea noastră atâtea minunății!