Bătrânul Lazăr

Legenda vorbește despre năvălirea tătarilor în Hangu. După obiceiul lor au prădat și au dat foc caselor, bisericilor și Palatului Cnezilor . Au jefuit și au luat mulțime de vite, robi, mergând în retragere, cu tot ceea ce au putut lua. Cei mai mulți locuitori s-au ascuns prin pădurile și văile munților. Tot legenda ne spune că hanganii, nu au lăsat nepedepsită acțiunea tătarilor. Conduși de bătrânul Lazăr au așteptat pe tătari într-un loc de pe Dealul Doamnei numit Palanca. Acolo au închis drumul cu arbori doborâți, au tăiat copacii înținându-i atât cât să nu se răstoarne singuri și-n momentul apariției cetei, i-au prăvălit asupra ei nimicind-o. Numai un singur tătar a scăpat pe care un pușcaș l-a doborât mai sus, spre Călugăreni.

Amintirea trecerii tătarilor prin regiune se păstrează și într-o formă anecdotică. Preotul Simion Ungureanu din Secu Buhalniței povestea lui Constantin Mătasă: „Când au intrat tătarii în Ceahlău au ajuns cu jaful într-un sat din apropiere. Bieții oameni fugiți în mare grabă, erau sus în pădurea de pe dealul din apropiere. O nevastă, tot mocoșindu-se cu strânsul și ascunsul lucrurilor ce i se păreau mai de preț, a prins-o vremea în casă nemaiputând fugi. Fiind tânără și frumoasă, tătarul a legat-o de mâini urcând-o pe cal spre a lua calea robiei. Văzând oamenii de pe deal ce se întâmplă, îl strigară îngroziți pe bărbat, care se găsea pe aproape:

— Vino repede, măi Ioane, că a luat-o tătarul pe Măriuca.

Ion se uită în vale și îmbrățișându-și mâinile zice într-un târziu, oftând:

— Săracul tătar ! ” (După C. Matasă, Prin Moldova de sub munte, în manuscris aflat la Arhivele Statului Neamț).

Legenda și anecdota prezentate mai sus sunt singurele surse locale ce amintesc de prezența și prădăciunile tătarilor în regiunea Hangului. Se pune întrebarea dacă tătarii au ajuns în Hangu, au prădat și dacă era posibil ca hanganii să poată nimici pe tătari cunoscut fiind faptul că aceștia ( tătarii) erau pricepuți în arta războiului, aveau experiența luptelor, fiind folosiți de turci în războaiele lor cu polonezii, cu nemții și cu alte neamuri din Europa și Asia.

Răspunsul la această întrebare este afirmativ. Prezența tătarilor în Hangu este consemnată și de cronicile vremii. În timpul războiului austro-turc din 1716 – 1718 toată Moldova, din munți până la Siret era ocupată de nemți care jefuiau; lor li se alăturau și moldoveni, care, nemairăbdând dările grele impuse de domnitorul Mihai Racoviță, s-au revoltat. Au ocupat atunci nemții și Ținutul Neamțului, cu Hangul. Mihai Racoviță a chemat în ajutor pe tătari care au reușit să înfrângă „cătanele”. Pentru serviciul adus, tătarii au cerut 10 pungi de bani, ca preț pentru plecarea lor din țară, însă Mihai Vodă nu le-a dat aurul cerut, permițându-le în schimb să prade țara de dincolo de Siret „că sunt toți haini, cătane”. Cu acel prilej tătarii au jefuit cumplit și Ținutul Neamțului ajungând până sub Ceahlău. Tot Neculce scria : „ Și de la Siretiu încolo au și slobozit ceambuluri a prăda cât au putut cuprinde Ținutul Neamțului. Și până-n Hangu și până-n Ceahlău au agiuns și au pradat și s-au întors plini de robi în Buceag.“ (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Ed. Minerva, 1982, pag.658).

Bătrânul Lazăr trebuie să fi fost un hangan care a participat la războaiele din vremea aceea: Probabil că a și condus cetele hanganilor în aceste lupte cum au fost și cele din 1674. Numele de familie Lazăr exista și există în Hangu, Catagrafia (recensământul populației) din 1774 . amintește pe Ion Lazăr, pe Simeon Lazăr, pe Lăzăroaie, baba. Dacă exista numele de Lazăr în 1774, atunci existau și în 1716 -1717 când au năvălit tătarii în Hangu.

Profesor, Gheorghe Drugă