Comuna Hangu

Comuna Hangu, străveche așezare românească, atestată documentar la 13 februarie 1458, printr-un act emis de Cancelaria domnitorului Ștefan cel Mare, este prezentă pe valea centrală a râului Bistrița, acolo unde apele dăltuiesc cea mai largă deschidere subcarpatică din Munții Bistriței, lângă apele albastre ale lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz, în care se oglindește silueta legendară a masivului Ceahlău, care stăpânește și îmbrățișează, în eternitatea stâncilor, acest ținut binecuvântat de Dumnezeu și de o frumusețe fără seamăn.

Cu casele risipite pe dealuri, unele dintre ele ascunse de uriașii brazi, care au înțeles dintotdeauna bucuriile și necazurile acestor oameni, cu ape ce străbat satele de la un capăt la celălalt, purtând cu ele pagini nescrise din istoria acestor locuri, cu săteni harnici și prietenoși, ce te întâmpină zâmbind, la orice pas, comuna Hangu este supranumită și ”Colțul de Rai al Văii Bistriței”.

Ținutul Hangului își descoperă frumusețea de o parte și de alta a Lacului Izvorul Muntelui, pe care hanganii l-au numit ”Lacul de lacrimi” pentru că apele ascund în adâncuri nu doar ruinele celei mai frumoase și mai impresionante biserici de pe Valea Bistriței, căreia hanganii îi spuneau, cu mândrie, ”Catedrala de la Hangu” și urmele frumoaselor gospodării din Gura Hangului, ci și deznădejdea, durerea și întristarea celor nevoiți să plece, să se strămute cu toată agoniseala de o viață, lăsând pradă apelor locurile dragi, pline de amintiri.

Un lac ce oferă vizitatorilor, prin grija celor ce furnizează servicii turistice în această zonă, posibilități nelimitate de petrecere a timpului liber, de la plimbări cu ambarcațiuni cu vele, până la bărci motorizate, mânuite de adevărați profesioniști. E imposibil să nu-ți dorești să admiri asfințitul pe ”Marea dintre munți”, în apele căreia se reflectă în toate zilele senine, semeția legendară a Ceahlăului, pe care dacii l-au numit și Muntele Sfânt.